null blog

N-ar face nimic pentru vecinii lor. De exemplu n-ar ridica nişte siguranţe.

În blocul în care locuiesc fiecare apartament este dotat cu întrerupătoare automate cu protecţie diferenţială, cărora am să le spun în continuare siguranţe, de dragul simplificării. Aceste siguranţe împreună cu contoarele se află în tabloul general de distribuţie situat la parter. Deseori când se ia curentul şi vine imediat, aceste siguranţe decuplează şi râmân decuplate până când sunt cuplate la loc manual, respectiv până când vine cineva şi le ridică. E un lucru foarte bun că decuplează pentru că regimurile tranzitorii de genul acesta sunt destul de periculoase pentru aparatura electronică. În plus, dacă vrei să te sinucizi făcând baie cu fierul de călcat conectat la priză, nu poţi pentru că protecţia diferenţială decuplează la un curent rezidual de 30 mA, iar că să crăpi e nevoie de ~70 mA. Sau dacă pur si simplu ai ghinionul să te curentezi. Te alegi în schimb cu o scuturătură ce durează sub o secundă şi te trezeşti în înuneric în caz că-i noapte afară. Dar să lăsăm asta şi să ne întoarcem al oile noastre electrice, anume la vecini.

Noaptea trecută a avut loc din nou evenimentul descris mai sus. Nu, n-a încercat nimeni să se sinucidă. A bătut vântul, probabil s-au atins ceva linii electrice şi s-a întrerupt pentru foarte scurt timp alimentarea cu energie electrică. Mă trezesc dimineaţa îmbrăcat în pijama şi buimac, deschid firigiderul: întuneric. Verific lumina, pauză. Mă uit la termostat, 18 grade. Nu-i de mirare că n-a pornit centrala. O fi sărit iar protecţia diferenţială, sau au uitat ăia de la Electrica să-şi verifice contul şi-au trimis un echipaj nocturn să mă debranşeze de urgenţă pentru neplata facturilor la ghişeul lor cu cozi interminabile? Cel mai probabil prima variantă. Mă schimb şi verific lumina de pe palier. Merge. Mă întorc în casă să-mi iau o haină şi să cobor la tabloul general de distribuţie. Când intru aud o uşă închizându-se. Cineva tocmai şi-a ridicat siguranţa probabil. Cobor la parter, deschid uşa tabloului general şi încep să ridic siguranţele la toate apartamentele. Adică exact ceea ce nu i-a dus capul pe vecinii mei să facă. Cine ştie, poate alţii or fi preferând să stea pe întuneric? În frig? Să facă economie de curent? Să li se strice mâncarea în frigider? Nu e cazul, că-i iarnă. Dar de era vară şi erau duşi la mare, li se împuţea peştele sau porcul din congelator? Curgea apă cu stricăciune pe jos? Puţea pe tot palierul a mortăciune? Mă găndesc că da. Fiind iarnă, în cel mai rău caz le-ar fi îngheţat instalaţiile celor plecaţi la socri de sărbători, iar când s-ar fi dezgheţat ar fi inundat vecinii de sub, aşa cum a păţit anul trecut un vecin care a făcut economie. Din fericire locuieşte la parter şi s-a inundat doar pe el. Însă alt deştept de la doi care a făcut şi el economie i-a inundat pe cei de la unu şi pe vecinul prevăzător de la parter.

Dragi vecini, când mai coborâţi să ridicaţi siguranţele gândiţi-vă şi la alţii, nu doar la voi. Sau gândiţi-vă măcar dacă v-ar place să pută în bloc a mortăciune sau să fiţi inundaţi de vecinul de deasupra care a lăsat centrala în funcţiune pe temperatura de gardă, însă a uitat să închidă apa înainte să plece.

PS: Mulţumim lu’ Mike pentru contribuţiile de ordin tehnic.

Sau cum să nu-ţi deranjezi vecinii atunci când asculţi muzică.

George Gabriel Stokes ne spune că atenuarea sunetului este direct proporţională cu pătratul frecvenţei. Aşadar frecvenţele joase vor fi mult mai slab atenuate, se vor propaga mult mai uşor prin pereţii despărţitori ai clădirii, ajungând în final la urechile (sau în stomacul) vecinilor voştri şi deranjându-i.

În concluzie, trebuie redusă în primul rând amplitudinea frecvenţelor joase, deci a başilor.

Uneori, în timp ce citesc, aud prin perete cum vecinul din apartamentul adiacent înjură oamenii din televizor, de parcă aceştia ar putea să audă vorbele urâte ce le sunt adresate dinafara tubului catodic. Mărturisesc că nu ştiu ce fel de aparat TV are vecinul meu, dacă este sau nu cu tub catodic, întrucât nu am vizitat niciodată apartamentul său. Îl văd adesea pe balcon atunci când fumează, îmbrăcat în pantaloni de trening cu clasicele dungi albe, longitudinale. Stă aşezat în uşa balconului pe prag, cu o pernă sub fund şi trage cu nesaţ din ţigară. Iarna este înfofolit într-o geacă groasă şi poartă pe cap o cuşmă înfundată până chiar deasupra ochilor, întrucât nu i se zăresc sprâncenele din cauza ei. Când nu-l aud pe vecin înjurând, aud doar vocea enervantă a crainicei care prezintă ştirile. De obicei dau muzica puţin mai tare, cât să acopere zgomotul parazitar ce pătrunde prin perete din apartamentul de alături. Noaptea, când nu reuşesc să adorm aud sunete de joasă frecvenţă la intervale regulate. În cele din urmă am reuşit să-mi dau seama că acestea nu provin de la imaginari troglodiţi ce s-ar fi stabilit în mansardă, ci tot de la vecinul meu care sforăie adânc. Poate că e greu de crezut, însă vecinul meu are, aparent, o soţie care trebuie să suporte toate aceste mărunte neplăceri ale vieţii conjugale.

Deşi nu ştiu cânta la trompetă, mi-am promis să-mi procur cu prima ocazie un astfel de instrument muzical, pentru a putea face studii îndelungi, acompaniat de vocea crainicei ce răzbate prin zid.