Inspectorul de poliţie Peter Glebski pleacă în concediu la munte sperând să schieze şi să se relaxeze. Proaspăt ajuns la hotel, el este martorul unor evenimente ciudate pe care patronul le pune pe seama unui alpinist ce şi-a pierdut de curând viaţa escaladând un vârf din apropiere. Astfel, în hotel apar pipe fumegânde fără proprietar, urme de picioare desculţe pe podea, duşuri care funcţionază din proprie iniţiativă sau pantofi lăsaţi la uscat care dispar şi apar de la sine în alte încăperi.

Rând pe rând, inspectorul intră în contact cu ceilalţi oaspeţi care se dovedesc a fi nişte indivizi destul de pestriţi: un iluzionist de renume, acompaniat de unicul copil al scumpului său frate defunct, un fizician excentric care se caţără pe cele mai dificile suprafeţe, un bogătaş morocănos şi frumoasa sa soţie mondenă, un prezumptiv avocat în probleme de minori care soseşte însoţit de o namilă de viking ce se recomanda drept funcţionar de stat. Acestora li se adaugă patronul hotelului, mecanic priceput şi inventator, menajera, o femeie destul de proastă şi un Saint-Bernard surprizător de inteligent. Misterul care pluteşte în jurul anturajului este amplificat şi mai mult de către patron, care se lansează adesea în discuţii despre alchimişti, vrăjitori sau fantome.

La scurt timp are loc o crimă; apare un cadavru în împrejurări misterioase, ies la iveală diverse ipoteze care sunt însă contrazise de diferite evenimente inexplicabile. Situaţia se complică şi mai mult când o avalanşă blochează calea de acces spre hotel, izolând personajele nostre faţă de lumea exterioară. Curând, inspectorul nostru realizează că lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par — toate indiciile sale duc spre explicaţii transcendentale. Chiar şi aşa, ce inspector de poliţie în toate minţile ar presupune că unii dintre suspecţii săi sunt extratereştri?

Romanul fraţilor Strugaţki povesteşte nu atât despre fantome, zombi, vârcolaci şi farfurii zburătoare, cât despre o recurentă dilemă umană — cum am reacţiona în cazul unui contact cu o altă civilizaţie?