Mă aflu împreună cu O. în Librăria Humanitas la casierie, cu cărți în valoare de 64,8 lei pe tejghea când intră val-vârtej o femeie obraznică, îmbrăcată în roșu, foarte aranjată și cocoțată pe tocuri. Revendică nuștiuce carte cu călugărul nuștiucare. Clienții din fața tejghelei invizibili. Cartea nu mai e pe stoc de vreo doi ani conform librarului. Chiar nicăieri nu mai e pe stoc? Nu, nici măcar la editură. Ar putea librarul să-i recomande altceva? Persoana în cauză pleacă în spate să-i recomande femeii obraznice o altă carte.
Cum consumasem un pahar de vin alb și o cafea mare înainte, îmi trece prin minte o idee deplasată: să vâr cărțile în geantă și s-o tai pe ușă afară. Să mă fugărească librarul prin oraș. Domnu, domnu, n-ați plătit! Sunt perfect conștient că n-am plătit, mergi înapoi la blonda ta obraznică și la călugărul ei erudit. Să scrie în presa locală că un individ îmbrăcat în pantaloni de pijama a furat trei cărți dintr-o libărie și a fugit cu ele. Setea de cultură depășește orice limite în ziua de azi.
O. mă trezește la realitate în timp util. Vezi că A. îl știe pe ăsta și o să-i spună. Grozav. Librarul însă nu lipsește mult și-mi încasează banii. Planul meu de a dispărea cu cărițle eșuează lamentabil.