Posts Tagged ‘fotografie’

Plin

Tuesday, June 11th, 2013

E plină lumea de artiști. Mai ales de artiști fotografi care produc clișee și kitsch pe bandă rulantă. Pentru mizeriile astea sunt apreciați de alți aspiranți dezorientați care și-ar dori să ajungă ca și primii. Toate astea în timpul lor liber, adică înafara celor zece ore de muncă, printre cumpărături la mall și excursii nuștiuunde. Fără studiu, educație, dedicație, muncă și sacrificii veți ajunge producători de gunoi vizual, exact la fel ca și cei pe care îi apreciați atât de mult. Iar dacă vor fi cumva și perle rătăcite prin grămezile de moloz, nu veți ști să le alegeți pentru că educația pe care ați primit-o în alte domenii v-a privat de cultura vizuală necesară. Ca să produci artă ok, trebuie în primul rând să consumi artă în cantități industriale. Inclusiv expresionism abstract și artă contemporană. Chiar și mizerii gen rechinul-trist-într-un-acvariu-cu-formaldehidă al lui Damien Hirst sau patul-nefăcut-cu-chiloți-pătați-cu-ciclu de Tracey Emin. Asta se întâmplă când nu ai chemare pentru artă și insiști inutil. Măcar după fiecare dintre cele două cafteli mondiale erau unii care făceau glume nostime trimițând pisoare la expoziții internaționale sau ambalând rahat în conserve.

Așa că vedeți-vă mai bine de fotografii și lăsați ambițiile producției de artă în seama celor cu pregătirea necesară. De exemplu în seama tipilor ca Damien Hirst, obsedați de moarte și formaldehidă. Luați mai bine și citiți o carte despre fotografie. Puteți foarte bine să fiți consumatori de artă dacă asta vă place. Nu vă oprește nimeni să vizitați muzee, expoziții.

Înot sincron

Saturday, November 6th, 2010

Cele scrise mai jos reprezintă părerea mea, total irelevantă, despre această carte. E scrisă sub forma unui răspuns, deoarece cartea în sine este la rândul ei un dialog. Nu este o recenzie.

Știu că o carte nu se judecă după copertă, la fel cum oamenii nu se judecă după îmbrăcăminte, însă tot ce scrie pe coperta s-a dovedit a fi adevarat. E un dialog fluid, personal și fără imagini, altele decât cele care reies din text. Mi-au plăcut mai mult părțile personale, poveștile de la bazin, de la Măguri, Alun, Grădina Zoologică Turda, etc. Gicu se îngrijorează degeaba în privința exprimărilor limitate; am citit foarte ușor părțile scrise de el. Când ești sincer nu prea ai cum s-o dai în bară. Voicu m-a cam amețit pe alocuri, nu pentru că n-ar fi sincer, ci pentru că așa scrie el uneori, amețitor. Dar m-a făcut să râd, nu odată.

Nu am așteptat răspunsuri de la această carte. Am citit-o doar pentru că eram curios ce aveați de spus. M-a lămurit cum stau lucrurile cu fotografia? Nu. Nici nu ar avea cum. Fotografia e doar un alt mod de a ne pune întrebări despre viață și despre lumea în care trăim. Nu oferă răspunsuri complete, nici certitudini matematice. M-a lămurit această carte despre cum să fac fotografii mai bune? Poate, dar asta depinde exclusiv de mine. Sunt de acord cu tot ce-ați scris? Nu neapărat. M-a ajutat să vă cunosc mai bine? Cu certitudine. Aș reciti cartea? Poate, cândva peste ani. Aș recomanda-o altora? Cu siguranță.

Oricum, vă mulțumesc pentru că ați scris o carte sinceră despre fotografie. În limba română. E un vid informațional în privința asta. Dar începe să se umple, în ritmul unei broaște țestoase.