Alaltăieri am descoperit în raftul de promoţii al unei librării, o carte intitulată Wakefield, apărută la editura Polirom, semnată de acelaşi autor, în traducerea aceleiaşi traducătoare. La început am ezitat s-o cumpăr, deşi era la preţ redus; descrierea de pe verso şi textul citit aleator nu m-au convins. Însă am dat la un moment dat peste o frază ce implica un colonel KGB-ul, confiscarea unor benzi cu Rolling Stones – muzică ce avea să răsune a doua zi din apartamentul cui? Aţi ghicit, al colonelului KGB. Exact impulsul de care aveam nevoie ca să cumpăr cartea. Şi bine am făcut, căci este o minunată satiră adusă societăţii americane contemporane, cu conflictele ei interetnice în era globalizării şi a comunicaţiilor electronice, cu personajele ei pestriţe – miliardari corporatişti, iniţiaţi New Age, colecţionari de artă şi ecologişti militanţi. Eroul cărţi, un anume Wakefield, duce o viaţă liniştită în bârlogul său ticsit cu cărţi. Într-o zi primeşte o vizită inoportună – nimeni altul decât Diavolul îi calcă pragul uşii. Cei doi încheie un pact la un pahar de scotch. Wakefield are un an să-şi schimbe viaţa.

Mai mult nu spun. Citiţi cartea.

Am terminat de citit cartea lui Walter, Totul e bine când se termină prost. A fost captivantă, deşi la început credeam că îmi va fi greu să citesc ceea ce este în mare măsură un fel de jurnal din puşcărie. Probabil că ar fi o lectură interesantă pentru oricine intenţionează să călătorească prin Rusia – chair dacă nu tocmai până la Vladivostok, într-o Dacie răblăgită, însoţit un coleg pe care îl cunoşti destul de sumar şi de nişte urmăritori obscuri care-ţi dau constant târcoale. Este o carte despre cum poţi ajunge în închisoare dintr-o glumă proastă, acuzat fiind de “furnizare de false informaţii teroriste”, despre cum e viaţa pe-acolo şi cum poţi să o iei razna crezând că totul este o farsă.

A scris şi Adi Dohotaru despre asta.