null blog

Cu ceva timp în urmă, Andrei Doboş işi lansa un volum de poezii. Stăteam la un ceai în oraş, când mi-am amintit întâmplator de lansare. Verific ceasul; cam târziu, începuse deja de aproape o oră. Mi-am terminat repede infuzia de Mate şi am pornit grăbit spre librărie. Pe când ajungeam, lumea pleca, însă nu mersesem ca să socializez, ci ca să văd ce-a scris omul care mi-a ocupat cândva bancheta din spate a maşinii. Am solicitat să văd deîndată cartea, iar după ce am citit câteva rânduri am şi cumpărat-o pe loc. Inevitabil. Părea o carte bună şi nu costa mult. Astăzi am ispravit lectura ei – a fost peste aşteptări. Andrei este mereu conştient de starea vremii şi foarte atent la detalii.

Pe vremea când citeam Dilema, respectiv înainte ca respectiva publicaţie să fie monopolizată de dreapta intelectuală conservatoare şi inţesată cu texte ce fac apologia bisericii, una dintre rubricile mele favorite era Scrisori din New Orleans, semnată de Andrei Codrescu, în traducerea Ioanei Avădani.

Alaltăieri am descoperit în raftul de promoţii al unei librării, o carte intitulată Wakefield, apărută la editura Polirom, semnată de acelaşi autor, în traducerea aceleiaşi traducătoare. La început am ezitat s-o cumpăr, deşi era la preţ redus; descrierea de pe verso şi textul citit aleator nu m-au convins. Însă am dat la un moment dat peste o frază ce implica un colonel KGB-ul, confiscarea unor benzi cu Rolling Stones – muzică ce avea să răsune a doua zi din apartamentul cui? Aţi ghicit, al colonelului KGB. Exact impulsul de care aveam nevoie ca să cumpăr cartea. Şi bine am făcut, căci este o minunată satiră adusă societăţii americane contemporane, cu conflictele ei interetnice în era globalizării şi a comunicaţiilor electronice, cu personajele ei pestriţe – miliardari corporatişti, iniţiaţi New Age, colecţionari de artă şi ecologişti militanţi. Eroul cărţi, un anume Wakefield, duce o viaţă liniştită în bârlogul său ticsit cu cărţi. Într-o zi primeşte o vizită inoportună – nimeni altul decât Diavolul îi calcă pragul uşii. Cei doi încheie un pact la un pahar de scotch. Wakefield are un an să-şi schimbe viaţa.

Mai mult nu spun. Citiţi cartea.

“Ce-ai căutat în Siberia? Sport extrem? Uite aici sport extrem – închisoarea rusească!”

Am terminat de citit cartea lui Walter, Totul e bine când se termină prost. A fost captivantă, deşi la început credeam că îmi va fi greu să citesc ceea ce este în mare măsură un fel de jurnal din puşcărie. Probabil că ar fi o lectură interesantă pentru oricine intenţionează să călătorească prin Rusia – chair dacă nu tocmai până la Vladivostok, într-o Dacie răblăgită, însoţit un coleg pe care îl cunoşti destul de sumar şi de nişte urmăritori obscuri care-ţi dau constant târcoale. Este o carte despre cum poţi ajunge în închisoare dintr-o glumă proastă, acuzat fiind de “furnizare de false informaţii teroriste”, despre cum e viaţa pe-acolo şi cum poţi să o iei razna crezând că totul este o farsă.

Walter Ghidibaca îşi lansează pe 16 aprilie cartea despre excursia sa la Vladivostok, excursie încheiată cu o glumă, o arestare, o condamnare şi 8 luni de puşcărie în Rusia. Povestea este cât se poate de adevărată. Mai multe citiţi pe blogul lui.

A scris şi Adi Dohotaru despre asta.