Posts Tagged ‘aur’

Unde-i aurul?

Wednesday, September 18th, 2013

Un lucru pe care l-am aflat recent despre rezerva de aur a BNR:

“În mare parte aurul se află în străinătate pentru că aurul dă credibilitate numai dacă nu este la tine. Aurul este asigurat în străinătate și nu există niciun risc ca acest aur să nu se poată întoarce în țară”, a explicat în cadrul unui seminar la BNR Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului.

sursa: hoțnews; verificat aici.

Totuși, cam ce cantitate de aur din rezerva națională a BNR e înafară țării? Articolul hoțnews ne dă și aceasă informație, anume că la data de 31 dec 2012, BNR avea depozitat înafara țării aur în valoare de 11e9 lei, iar gramul de aur valora tot atunci 179,63 lei/g. Niște calcule elementare ne conduc la cifra de 61,23 tone, respectiv 59,14% din rezerva BNR (103,55 tone).

Să vedem acum ce au pățit nemții când au decis să-și repatrieze 300 de tone de aur, adică mai puțin de 10% din rezerva lor națională:

The German government has been storing about half of its gold supply with the US FED, apparently in the NYC FED vaults. Germany decided to bring home all its gold, but the FED has said that isn’t possible to do, and it would need until 2020 to be able to accomplish the transfer.

sursa: nsnbc.me; verificat aici și aici.

Cu alte cuvinte aurul e în siguranță în străinătate. De data asta nu la ruși, ci la englezi și la elvețieni, sau mai exact la instituții financiare prestigioase. Și e total asigurat. Dacă se deovedește cumva că a făcut picioare, o să-l primim înapoi cam tot atunci când ne vor înapoia rușii tezaurul. Între timp custozii vor continua să încaseze taxele de depozitare, chiar dacă aurul nu mai există neapărat fizic la ei în beci.

Minerit sau mai degrabă jaf?

Wednesday, June 12th, 2013

Motivul real pentru care Franța și SUA invadează țări din Africa sub pretextul eliberării lor de sub dictatori gen Gaddafi. Fancezii sunt în general destul de discreți, preferă să rezolve problemele cu multă diplomație și cu-n portavion pregătit în larg. O vorbă bună și un pistol face întotdeauna mai mult decât doar o vorbă bună.

Nu foarte diferit de ceea ce se întâmplă la noi (vezi Roșia Montană), însă cu diferența că aici nu mai trebuie să caftească pe nimeni pentru că și-au instalat demult oamenii la putere. Tot spectacolul ăsta cu partide și alegeri cică libere e mult praf în ochi. De fapt alegem între una și aceeași gașcă de securiști psihopați.

În curând la Roșia Montană

Sunday, July 17th, 2011

“A goldmine is a hole in the ground with a liar standing next to it.” – Mark Twain

Ministerul Culturii a emis un aviz de descărcare de sarcină arheologică pentru muntele Cârnic, unul dintre munții pe care RMGC dorește să-i exploateze pentru a extrage aur. Mai mulți experți pe care compania n-a reușit încă să-i cumpere și-au exprimat dezacordul. Compania minieră susține că barajul iazului de decantare va rezista la impact cu asteroid cutremur de 8 grade pe scara Richter. Un amănunt minor ar fi că digurile iazurilor de decantare se rup de obicei din cauza inundațiilor, însă ne-am obișnuit deja cu minciunile cianuriștilor.

Exploatarea aurului va distruge printre altele și patrimoniul cultural din zonă. Dacă Transilvania n-a fost terra deserta înainte de sosirea maghiarilor, Roșia Montană va fi cu siguranță după ce va avea loc exploatarea minieră. Turiștii străini vor putea vizita suprafața Lunii fără să mai călătorească 384 de mii de kilometri prin spațiu.

Au mai apărut între timp niște articole legate de problema asta:

– Roșia Montană – Unde-s pumnalele
– Protest la Cluj impotriva Rosia Montana Gold Corporation
– Protestatarii vor cere astăzi demisia lui Kelemen Hunor (n.r. 19 iulie, București)
– Politica nu ține cont de oameni. Roșia Montană, în linie dreaptă

Despre aur

Saturday, August 14th, 2010

Am văzut un filmuleț interesant, deși puțin stupid pe Youtube. E o secvență dintr-un documentar de pe Discovery. Evident, ca să fie interesant pentru telespectatorul TV spălat pe creier, documentarul are o grămadă de inadvertențe cum ar fi părțile cu țara lui Dracula, exploatarea de aur care este de fapt de cupru, etc. Trecând peste asta, ideea e destul de clară: Imperiul Roman nu stătea grozav cu pușculița, motiv pentru care împăratul Traian a venit cu vreo 13 legiuni ca să-i tundă pe daci de aur. Dacă tot erau acolo, ca să nu se plictisească prea tare legionarii, i-au și exterminat puțin (discutabil) pe localnici și le-au distrus cetățile și templele drept bonus.

Bun. Derulam rapid istoria vreo 2100 ani, trecând peste episodul cu individul care a fost răstignit pe doi bușteni încucișați din cauză că era convins că descendenții bipezi ai maimuțelor n-ar mai trebui să se ucidă orbește între ei pentru aur și altecele. Cam degeaba, pentru că bipezii ăștia coborâți din copaci își iau oricum viața cam pentru orice chestie strălucitoare. Dar să trecem peste asta.

Anul 2000. O companie numită Gabriel, întemeiată de un cetățean australian de origine română, vine în România cu un plan strălucit: vor să extragă ce-a mai rămas din aurul de la Roșia Montană, cel pe care n-a reușit să-l ducă Traian la Roma. Dar nu așa oricum, ci cu mijloace moderne, printr-o exploatare de suprafață, folosind cianură. N-am să vă plictisesc cu cifrele pe care le puteți găsi peste tot, însă studiul de fezabilitate prevede că or să facă o gaură al naibii de mare în care or să bage al dracului de multă cianură, iar sterilul va fi depozitat într-un iaz de decantare cu o suprafată echivalentă cu 560 terenuri de fotbal (poate așa o să înțeleagă și românul). Mai multe instituții de oameni cu scaun la cap, inclusiv academia și biserica ortodoxă, s-au declarat împotriva acestui proiect măreț. Salutăm decizia lor de a-și pune capul și sufletul înaintea aurului din care oricum n-or să primească mai nimic. Dacă merge treaba așa cum ar vrea Gabriel, respectiv dacă reușesc să mai cumpere câțiva politicieni, să mai aducă câteva capete vorbitoare (așa numiții experți internaționali), să adoarmă publicul cu basme despre locuri de muncă și dezvoltare durabilă, să mai păcălească niște localnici să-și vândă pământul și niște creditori care să plătească pentru toate astea, atunci or să plece frumușel cu aurul cine știe pe unde, taman pe când ar trebui să facă curățenie la locul de muncă. Contribuabilul român va rămâne cu o gaură mare în țară, în buzunar și în suflet și cu multă cianură cu care să otrăvească capra (sau peștele) vecinului de fiecare dată când plouă sau ninge ceva mai strașnic. De nu va merge, aurul are să rămână sub deal, iar noi cu fundul pe deal, cel puțin o vreme, dezvoltându-ne durabil fără găuri și cianuri. O să ne putem paște oile fericiți, o să putem fierbe prunele în cazan ca în fiecare an. Dar pentru asta, trebuie să spunem răspicat nu lui Gabriel și proiectului său.

Cam asta e povestea cu aurul de la Roșia Montană. Orice legătură cu realitatea este pur întâmplătoare.