Archive for August, 2013

Taxele și necrologul vacii de muls

Tuesday, August 6th, 2013

Guvernul păcălicului Dottore face tot îi stă în putință pentru a sufoca mica inițiativă privată, ca să aibă de unde da pomeni electorale întreținuților social, respectiv votanților tradiționali ai neocomuniștilor. Cum anume dorește să facă asta? Spre exemplu vor suprataxa proprietarii firmelor de apartament care își dezvoltă activitatea în propriul imobil. Cum românul trebuie să aibă musai casa lui, va pica de fraier. Asta dacă nu își vor închiria între ei apartamentele pe barter. Să vedem ce vor ghici atunci mințile luminate din guvern ca să-i tundă de ceva mălai pe frizeri și pe proprietarii de ABC-uri de apartament. Înafară de asta vor să mai suprataxeze persoanele care obțin venituri din chirii, de parcă cineva ar declara pe bune contractele de închiriere între persoane fizice.  O altă găselniță este taxarea bărbaților cu venituri mari (?), care au în intreținere persoane majore care nu lucrează (soții, copii). De ce doar bărbații? Femeile nu-s oameni? Nu sunt și ele cetățeni cu drept de vot? Nu beneficiază și ele de aceleași servicii sociale și medicale de proastă calitate? Ceea ce deduc eu de aici este că noua lege va avantaja în special cuplurile gay și familiile în care femeia îl întreține pe bărbat. Bravo tovarăși!

“My father always made me promise never to help the Revenoo. Even just thinking about the Revenoo, he said, made him want to go and have a lie down. He said that there was death and taxes, and taxes was worse, because at least death didn’t happen to you every year. We had to go out of the room when he really got started about the Revenoo. Nasty creatures. Always poking around asking what you’ve got hidden under the woodpile and behind the secret panels in the cellar and other stuff which is no concern whatsoever of anyone.”

– Terry Pratchett, Reaper Man

Lecturi și amintiri

Thursday, August 1st, 2013

Aveam nevoie să-mi omor timpul cât o aștepam într-o cafenea pe O. Cum nu-mi place deloc să stau într-un local de unul singur și să mă uit pe pereți sau să ascult conversațiile plictisitoare ale străinilor, am intrat în librăria de alături și mi-am cumpărat cartea asta de la librarul cu femeia obraznică. Dacă prima piesă mi-a luat o lună s-o citesc cu întreruperi, în paralel cu alte cărți, Nina am citit-o în câteva ore.

Astăzi mi-am cumpărat Rătăcitorii de Olga Tokarczuk. Pare o lectură bună, mai ales după ce am descoperit  în primele pagini că părinții autoarei călătoreau cu Škoda și cu cortul, cărând cu ei scaune pliante și trusa de camping. Asta mi-a amintit de bunicii mei care aveau și ei o Škoda albă cu care mergeam la pădure în mod fraudulos și pe drumuri ocolite – asta pentru că pe vremea pantofarului împușcat din Scornicești nu aveai voie să circuli cu mașina decât în zilele pare sau impare, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare. Bunicul meu mai încerca uneori să fenteze regulile absurde din timpul regimului de tristă amintire. Odată a mâzgălit ultima cifră a numărului cu cretă albă, pentru că tăiase porcul și trebuia transportat exact într-o zi cu paritate neconvenabilă. Amintirile astea au oarecum legătură și cu Rătăcitorii, deoarece comuniștii ne-au ținut în loc ani de zile, încuiați după Cortina de Fier.

„Stând pe dig, fixând cu privirea apa, mi-am dat seama că – în pofida oricăror pericole – întotdeauna e mai bine când cineva se află în mișcare decât atunci când stă pe loc; că e mai nobilă schimbarea decât statornicia; că tot ce e nemișcat va fi supus degradării și se va preschiba în praf și pulbere, în timp ce tot ceea ce se află în mișcare va dura chiar și o eternitate.”

– Olga Tokarczuk, Rătăcitorii