Archive for June, 2013

Git vs. Fossil

Sunday, June 30th, 2013

Being spoiled by fossil I found out today how difficult is to edit a damn git commit message after you have pushed to a public repository. It involves messing with the history, something fossil explicitly prevents you from doing. The result is that I moved the little project I’m working on from github to chisel.

Dports vs. Pkgsrc

Thursday, June 20th, 2013

I’m running DragonflyBSD 3.4.2 in VirtualBox. It was updated just today from 3.2.2, which worked like crap mainly due to the fact  that the host box is an Athlon 64 x2 box with 2G of RAM running Linux. I merely wanted to test some Perl stuff, got frustrated and ended up reinstalling the whole thing. So far 3.4.2 runs noticeably better. And the installer is fast. I can’t recall any OS install being as fast as dfly on a real machine, let alone in vbox.

DragonBSD traditionally came with pkgsrc for package management. If you wanted, say vim, you couldn’t install it directly if there wasn’t a binary package available for your platform. You would need to compile it from source. Needless to say, compiling anything in vbox on this machine is overkill. So is a bmake search which may take a while to extract the dependency database. In truth is it takes way too long, because I gave up along the way at 500 packages (out of 5k) and several cups of tea.

Since 3.4, the FreeBSD ports collection was ported to dfly. It’s called Dports. Being used to ports on FreeBSD, I gave it a try. For this task dfly uses the pkgng tool by default, which is really cool. With a single command you can do just about anything concerning packages, in a fashion similar to pw(8). The result? I checked out the dports collection and downloaded a package index in about five minutes. You only need to do this once. Then I was able to install zsh, vim, rsync and perl from binary packages in practically no time.

At this point DragonflyBSD is a very usable server OS. In some ways I like it better than FreeBSD.

Roșii verzi

Sunday, June 16th, 2013

Societatea de consum i-a obișnuit pe locuitorii ignoranți de la oraș să cumpere și să mănânce roșii verzi. De ce? Pentru că e mult mai profitabil pentru producători și comercianți. Ca producător, în loc să lași roșia să se coacă frumos de la sine, o culegi verde, o stopești cu o chimicală și ea devine numai bună de trimis în magazine spre vânzare către fraieri. Vânzătorul are și el de câștigat – dacă ramâne cumva cu marfa pe stoc, aceasta mai e încă vandabilă cu mult după ce o roșie coaptă natural s-ar fi stricat.

Cum pot eu, în calitate de cumpărător ignorant de la oraș să recunosc o roșie a cărei coacere a fost forțată cu chimicale? Păi simplu. În primul rând mă uit naibii cum a fost vremea în ultima lună. Orice legumă sau fruct care nu crește sub pământ ca morcovul are nevoie de soare ca să se coacă. Dacă e luna mai sau începutul lui iunie, a plouat torențial și au fost inundații în toată Europa, roșiile nu aveau cum să se coacă. Corect? Deci șansele să găsesc de cumpărat roșii forțate cresc exponențial. În România roșiile încep să se coacă pe la jumătatea lunii iunie. Asta în seră, dacă e vreme însorită afară. Dacă totuși vreau să mănânc roșii în luna mai, atunci le cumpăr la suprapreț dintr-o țară meditereaneană – pentru că acolo e mai cald și se coc mai repede.

Totuși cum aleg roșiile? Păi în primul rând roșiile necoapte sau coapte artificial sunt tari. Dacă tai o roșie din asta în două, voi vedea că înăuntru e verde, în special în partea de superioară, în zona cotorului. Prin contrast, roșiile coapte natural sunt întotdeauna moi. Dacă ar fi să întrebăm un orășean ignorant, acesta ne-ar spune cu certitudine că sunt stricate. În realitate singurul lucru stricat e capul celui care emite o asemenea inepție.

Minerit sau mai degrabă jaf?

Wednesday, June 12th, 2013

Motivul real pentru care Franța și SUA invadează țări din Africa sub pretextul eliberării lor de sub dictatori gen Gaddafi. Fancezii sunt în general destul de discreți, preferă să rezolve problemele cu multă diplomație și cu-n portavion pregătit în larg. O vorbă bună și un pistol face întotdeauna mai mult decât doar o vorbă bună.

Nu foarte diferit de ceea ce se întâmplă la noi (vezi Roșia Montană), însă cu diferența că aici nu mai trebuie să caftească pe nimeni pentru că și-au instalat demult oamenii la putere. Tot spectacolul ăsta cu partide și alegeri cică libere e mult praf în ochi. De fapt alegem între una și aceeași gașcă de securiști psihopați.

Plin

Tuesday, June 11th, 2013

E plină lumea de artiști. Mai ales de artiști fotografi care produc clișee și kitsch pe bandă rulantă. Pentru mizeriile astea sunt apreciați de alți aspiranți dezorientați care și-ar dori să ajungă ca și primii. Toate astea în timpul lor liber, adică înafara celor zece ore de muncă, printre cumpărături la mall și excursii nuștiuunde. Fără studiu, educație, dedicație, muncă și sacrificii veți ajunge producători de gunoi vizual, exact la fel ca și cei pe care îi apreciați atât de mult. Iar dacă vor fi cumva și perle rătăcite prin grămezile de moloz, nu veți ști să le alegeți pentru că educația pe care ați primit-o în alte domenii v-a privat de cultura vizuală necesară. Ca să produci artă ok, trebuie în primul rând să consumi artă în cantități industriale. Inclusiv expresionism abstract și artă contemporană. Chiar și mizerii gen rechinul-trist-într-un-acvariu-cu-formaldehidă al lui Damien Hirst sau patul-nefăcut-cu-chiloți-pătați-cu-ciclu de Tracey Emin. Asta se întâmplă când nu ai chemare pentru artă și insiști inutil. Măcar după fiecare dintre cele două cafteli mondiale erau unii care făceau glume nostime trimițând pisoare la expoziții internaționale sau ambalând rahat în conserve.

Așa că vedeți-vă mai bine de fotografii și lăsați ambițiile producției de artă în seama celor cu pregătirea necesară. De exemplu în seama tipilor ca Damien Hirst, obsedați de moarte și formaldehidă. Luați mai bine și citiți o carte despre fotografie. Puteți foarte bine să fiți consumatori de artă dacă asta vă place. Nu vă oprește nimeni să vizitați muzee, expoziții.