Archive for March, 2012

Securitate nucleară

Monday, March 26th, 2012

Citesc într-un articol plin de inadvertențe cum că cel mai iubit conducător al poporului va participa la un summit pentru securitate nucleară la Seul, în scopul dezvoltarii capacității statelor de a preveni și combate terorismul nuclear. Cine anume sunt teroriștii nucleari? Exact companiile iresponsabile care administrează aceste centrale, datorită neglijenței cărora s-au produs accidente de-a lungul timpului. Operatorii centralelor nucleare sunt cei care trebuiesc puși sub control internațional strict. Singurul act de terorism îndreptat împotriva unei centrale nucleare de care am cunoștință este atacul penibil din ’82 împotriva reactorului francez Superphénix, aflat în construcție la vremea respectivă, deci nefuncțional. Tot din cauza panicii de terorism recipientele de siguranță ale reactoarelor nucleare se proiectează mai nou pentru a rezista la impact cu avion, ceea ce ridică și mai mult costul deja ridicat al acestora. Această măsură a fost luată în urma atacurilor din 11 septembrie. Nu ar fi oare mai bine ca oficialitățile să se preocupe în primul rând de siguranța nucleară?

Articolul mai vorbește despre opoziția nucleară, niște naivi care au impresia că vom putea asigura necesarul de energie al planetei doar cu turbine eoliene și panouri solare. Cea mai mare turbină eoliană disponibilă în momentul de față pe piață are o putere nominală de 7 MW și un rotor cu diametru de 126 m, adică mai mare decât lungimea unui teren de fotbal. Un reactor CANDU 6 ca și cele de la Cernavodă are 700 MW. În urma unui calcul elementar rezultă că un reactor CANDU 6 face cât o sută de turbine E-126. De fapt cam de trei-patru ori mai mult din cauza unui alt aspect despre care ecologiștii ignoranți nu au cunoștință. Este vorba despre factorul de capacitate – raportul între capacitatea reală de producție a energiei și capacitatea potențială, pe o durată determinată de timp. Factorul de capacitate tipic pentru o centrală nucleară este de peste 90% pe când pentru o turbină eoliană acesta se situază în jurul valorii de 25…30%. Centralele solare au FC mai prost și preț de cost mai mare decât turbinele eoliene. Suntem împotriva energiei nucleare dar vrem electricitate cât mai ieftină. În același timp am consuma pești fără metale grele rezultate în urma arderii cărbunelui în termocentrale. Alternative viabile la energia nucleară sunt arderea combustibililor fosili și energia geotermală. Pe prima n-o vrem iar ultima este de fapt tot energie nucleară cu areal de exploatare foarte localizat.

Greenpeace a elaborat o hartă interactivă cu toate centralele nucleare de pe glob. Harta este destul de informativă, însă ei o folosesc pe post de sperietoare.

Spre sfârșitul articolului mai aflăm că CNE Cernavodă produce 10% din energia electrică a țării. Valoarea nu mai este de actualitate de când au dat drumul Unității II, respectiv din septembrie ’07. Tot acolo este reiterat textul cu nivelul corespunzător de siguranță al CNE Cernavodă. Nu contest că reactoarele CANDU au un isoric foarte bun în această privință, însă nu trebuie să uităm că sunt totuși reactoare cu coeficient de vid pozitiv, respectiv cu feedback pozitiv de reactivitate. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest tip de reactor nu a fost gândit cu un mecanism pasiv de siguranță – în cazul unui accident cu pierderea agentului de răcire, reactivitatea sistemului crește. În lipsa celor două sisteme independente de oprire în caz de urgență, reactorul ar lua-o razna. Iată o situație în care pozitiv nu înseamnă neapărat ceva bun. Partea bună este că totul se întâmplă destul de lent, deci procesul e controlabil.

Strămoșii

Monday, March 19th, 2012

Strămoșii lui Vlad Țepes pârjolesc în fiecare primăvară uscăturile de pe câmp, deși nu ne mai cotropesc nici turcii și nici tătarii. Anul acesta au aprins ca de obicei stuful de sub stâlpii din lemn pe care e montată fibra optică prin care satul românesc modern este conectat la Internet. Satul, respectiv primăriile, școala, agenți economici și unii săteni care au nevoi specifice omului civilizat, gen budă în casă, telefon mobil în jeb și conectivitate la Internet. Rezultatul acestor obiceiuri străbune este că au ars câțiva stâlpi cu fibră optică cu tot, iar satul a rămas fără net. La țară nici nu are sens să tragi cabluri aeriene sau subterane de comunicație, pentru că sigur o să se găsească cineva să le agațe cu vreun utilaj, să le taie cu vreo sapă sau să le aprindă dând foc vegetației uscate. Singura metodă cât de cât rezistentă la troglidiți cu obiceiuri străbune este cea prin unde radio. Iar stuful s-ar putea valorifica foarte bine altfel: acoperișuri ecologice, garduri, rogojini, celuloză pentru izolații termice, biomasă, etc.