Archive for June, 2011

Defecțiune la ghidon

Wednesday, June 22nd, 2011

Accidentul de bicicletă pe care l-am avut luna trecută s-a datorat în primul rând faptului că mi s-a slăbit unul dintre șuruburile de fixare a ghidonului. Ghidonul s-a învârtit în pipă când am plecat în demaraj de la semafor, ținându-mă de coarne. În consecință m-am dezechilibrat, am căzut și am dat cu gura de asfalt.

Săptămâna trecută am desfăcut ghidonul defect și am analizat cauzele producerii defecțiunii. Totodată am înlocuit pipa, ghidonul și coarnele cu altele noi. Principala cauză a fost după cum am spus mai devreme, destrângerea unuia din cele două șuruburi ale plăcuței care fixează ghidonul în pipă. Acest lucru a fost favorizat în primul rând de vibrații, dar și de faptul că șuruburile respective au fost excesiv lubrifiate. Nu îmi dau seama ce mecanic e atât de iresponsabil ca să lubrifieze cu vaselină șuruburile pipei! Bicicleta a stat mult timp în soare, iar vaselina s-a topit din cauza căldurii și a început să curgă între ghidon și pipă, adică exact acolo unde e strict interzis să pui orice fel de lubrifiant. Înafară de asta, ghidonul vechi a fost strâns prea tare și se deformase. Într-o parte e chiar strâmb sau din cauza deformării datorate srângerii, sau din cauza unei căzături, deși nu-mi amintesc să mai fi căzut vreodată cu bicicleta asta. Oricum am privi problema, ghidonul vechi e complet nesigur și nu există nici cel mai mic dubiu că trebuia înlocuit. Coarnele le-am schimbat doar pentru că au peste zece ani, iar pe suprafața de fixare au o grămadă de zgărieturi longitudinale care ar putea provoca alunecarea lor în jurul ghidonului. Bănuiesc că după prelucrarea atentă a suprafeței se pot folosi din nou.

Pipa cea nouă am cumpărat-o cu patru șuruburi de fixare în loc de două, iar în plus am avut norocul să găsesc una cu înclinație la 35°. Cea veche era la 25°. Din cauză că bicicleta e prevăzută cu furcă rigidă iar cadrul e o idee mai lung decât ar trebui, sunt nevoit să folosesc sau o pipă cu înclinație mai mare, sau un prelungitor pentru furcă, sau un ghidon cu înălțare mai mare. Altfel stau prea întins pe bicicletă și mă dor încheieturile mâinilor și spatele. Ultimele două opțiuni nu-mi convin, deci mai rămâne doar prima.

Am degresat așadar șuruburile și suprafețele pipei, apoi am montat pipa cea nouă, ghidonul și acesoriile acestuia. Pe filetul șuruburilor pipei am aplicat un adeziv corespunzător pentru a le împiedica să se mai slăbească. Pentru a fixa corect ghidonul, șuruburile care strâng plăcuța acestuia trebuie înfiletate simetric, două câte două pe diagonală. Nu se strâng mai puternic de valoarea înscrisă pe pipă, altfel se poate deforma ghidonul sau se pot rupe capetele șuruburilor sau filetul. Șuruburile coarnelor se înfiletează mai greu, așa că n-am mai dat cu adeziv și pe ele.

Prin acest articol dorim să atragem atenția asupra consecințelor montării defectuase a ghidonului bicicletei. Citiți întodeauna instrucțiunile și nu vă bazați exclusiv pe experiența mecanicilor.

Porți cască?

Wednesday, June 1st, 2011

Tot văd pe Portocală diverși indivizi cu argumente cel puțin stupide împotriva căștilor de biciletă, unele dintre ele împrumutate de pe bloguri de profil din Olanda și Danemarca. Argumentele lor sună cam așa: casca e incomodă, arată aiurea, transpiri cu ea, înduci teamă celor care ar merge pe biciletă, nu ai nevoie de ea în oraș, etc.

Întotdeauna am fost pentru utilizarea căștii pe bicicletă. În cei 25 de ani de când folosesc bicicleta am avut două accidente în care m-a ajutat faptul că aveam  cască. Prima dată când mi-a folosit eram în coborâre prin pădure, am intrat pe o zonă cu nisip spălat de ploi, am frânat, am căzut peste ghidon, am mers în mâini și m-am oprit cu capul într-un copac. M-a durut capul cam două minute, iar angrenajul m-a rănit la picior. A două oară săptămâna trecută, în plin centru, pe asfalt. Tot căzătură peste ghidon, de data asta din cauza unui șurub care s-a destrâns. N-am avut timp să întind mâinile în față și m-am trezit mușcând din asfalt. Rezultatul – o plagă urâtă la bărbie, incisivii frontali sparți, cei laterali ciobiți, o contuzie la două dintre degetele mâinii drepte și mai multe julituri. Totuși, datorită căștii am scăpat cu nasul aproape intact. Dacă aș fi avut cască integrală probabil că scăpam și cu bărbia necusută, cu dinții întregi și fără inflamație la articulațiile mandibulei.

La noi în țară bicicliștii nu sunt obligați să poarte cască de protecție. Așa că vă las pe voi să decideți singuri dacă e bine să purtați cască sau nu. Eu voi purta una integrală de acum.