Archive for November, 2010

Kuwait bans dSLRs

Thursday, November 25th, 2010

The prophet uses mirroless and so should you. As it turns out, Kuwait has banned the use of dSLR cameras in public places. Accredited photojournalists are exempt from the ban. Apparently it’s not a joke, although we were inclined to think so.

Update: Kuwait Times, the online newpaper responsible for this rumor, has issued a retraction.

Măști, Lumpan & Watanabe

Tuesday, November 16th, 2010

Am fost să văd expoziția Măști, a lui Dragoș Lumpan & Hiroshi Watanabe. Expozița a avut loc și la Cluj, în cadrul festivalului de muzică de cameră Sonoro. Joi am reușit să ajung la vernisajul de la Bastionul Croitorilor cu o ora întârziere. M-am întâlnit afară cu doi prieteni care mi-au spus că organizatorii n-au apucat să monteze toată expoziția și că n-am să fiu lăsat să intru deoarece era în desfășurare ceva concert privat.

Am revenit sâmbătă. Expoziția era montată de data asta, jos la parter. Parterul bastionului nu e tocmai grozav pentru așa ceva, deoarece lumina naturală pătrunde înăuntru cam la fel de bine ca și într-o criptă, iar cea artificială se rezumă la iluminatul general, destul de chior, al clădirii. Nu exista spoturi sau proiectoare destinate special exponatelor. Spațiile etaj ar fi fost mai potrivite, fiind mai bine iluminate natural. Textul care însoțea expoziția era plin de greșeli și omisiuni.

Fotografiile lui Dragoș Lumpan aveau dimensiuni mari, de aproximativ 70×45 cm, fiind imprimate pe hârtie perlată și așezate pe niște șevalete din lemn. Din păcate stăteau câte două pe un șevalet – una sus și una jos. Cele montate jos puteau fi admirate perfect de către câini de talie mică, iubitori de artă. Bipezii în schimb trebuiau să se aplece sau să stea chirciți ca să poată privi imaginile fără să vadă și reflexiile lămpilor. Fotografiile expuse fac parte din proiectul Urși și alte măști, având ca temă obiceiuri precreștine de Anul Nou din Moldova și Bucovina. Textul care însoțea fotografiile lui Lumpan poate fi găsit mai mult sau mai puțin reprodus aici, alături de câteva fotografii. În mare, atmosfera din fotografii este destul de haotică. Am reușit totuși să găsesc câteva care să-mi placă, ceea ce e minunat. Proiectul e destul de bine închegat, nefiind neapărat narativ; imaginile par mai degrabă frânturi cu o tematică comună.

Despre fotografiile lui Hiroshi Watanabe nu pot să spun decât că au fost prezentate mult mai bine. Reproducerile efective aveau cam 20×20 cm, fiind înrămate cu passepartout alb de 10-12 cm sub sticlă antireflex și așezate fiecare pe câte un șevalet. Fotografiile erau reproduse cu tot cu o parte din marginea filmului – suficient cât să se vadă cadrajul și cele două crestături mediane, caracteristice unui Hasselblad. Realizarea tehnică a fost absolut impecabilă, însă fotografiile cam plictisitoare – imagini cu măști Noh, utilizate în teatrul japonez dramatic; fiecare mască prezentată cam în aceleași ipostaze nespectaculoase. Fotografiile se pot vedea pe site-ul lui Watanabe, la portofolii: Noh Masks of Naito Clan. Am trecut rapid peste fotografiile japonezului. Textul însoțitor era plin de greșeli, diacriticele fiind înlocuite cu spații, așa că n-am avut răbdare să citesc mai mult de un paragraf.

O expoziție bună, prezentată prost, într-un spațiu inadecvat. Organizatorii nu au fost capabili să monteze expoziția la timp și aparent nu sunt în stare nici să redacteze corect un text scris în propria lor limbă.

Wordplay

Friday, November 12th, 2010

This very morning it occurred to me that the famous Star Wars quote “Luke, I am your father” was rather predictable. You probably agree that the Empire resembles Nazi Germany quite a bit. Well, the German word for father is Vater. Replace the t with a d and you’ve got Vader. Darth Vader.

Înot sincron

Saturday, November 6th, 2010

Cele scrise mai jos reprezintă părerea mea, total irelevantă, despre această carte. E scrisă sub forma unui răspuns, deoarece cartea în sine este la rândul ei un dialog. Nu este o recenzie.

Știu că o carte nu se judecă după copertă, la fel cum oamenii nu se judecă după îmbrăcăminte, însă tot ce scrie pe coperta s-a dovedit a fi adevarat. E un dialog fluid, personal și fără imagini, altele decât cele care reies din text. Mi-au plăcut mai mult părțile personale, poveștile de la bazin, de la Măguri, Alun, Grădina Zoologică Turda, etc. Gicu se îngrijorează degeaba în privința exprimărilor limitate; am citit foarte ușor părțile scrise de el. Când ești sincer nu prea ai cum s-o dai în bară. Voicu m-a cam amețit pe alocuri, nu pentru că n-ar fi sincer, ci pentru că așa scrie el uneori, amețitor. Dar m-a făcut să râd, nu odată.

Nu am așteptat răspunsuri de la această carte. Am citit-o doar pentru că eram curios ce aveați de spus. M-a lămurit cum stau lucrurile cu fotografia? Nu. Nici nu ar avea cum. Fotografia e doar un alt mod de a ne pune întrebări despre viață și despre lumea în care trăim. Nu oferă răspunsuri complete, nici certitudini matematice. M-a lămurit această carte despre cum să fac fotografii mai bune? Poate, dar asta depinde exclusiv de mine. Sunt de acord cu tot ce-ați scris? Nu neapărat. M-a ajutat să vă cunosc mai bine? Cu certitudine. Aș reciti cartea? Poate, cândva peste ani. Aș recomanda-o altora? Cu siguranță.

Oricum, vă mulțumesc pentru că ați scris o carte sinceră despre fotografie. În limba română. E un vid informațional în privința asta. Dar începe să se umple, în ritmul unei broaște țestoase.