Archive for August, 2010

Despre aur

Saturday, August 14th, 2010

Am văzut un filmuleț interesant, deși puțin stupid pe Youtube. E o secvență dintr-un documentar de pe Discovery. Evident, ca să fie interesant pentru telespectatorul TV spălat pe creier, documentarul are o grămadă de inadvertențe cum ar fi părțile cu țara lui Dracula, exploatarea de aur care este de fapt de cupru, etc. Trecând peste asta, ideea e destul de clară: Imperiul Roman nu stătea grozav cu pușculița, motiv pentru care împăratul Traian a venit cu vreo 13 legiuni ca să-i tundă pe daci de aur. Dacă tot erau acolo, ca să nu se plictisească prea tare legionarii, i-au și exterminat puțin (discutabil) pe localnici și le-au distrus cetățile și templele drept bonus.

Bun. Derulam rapid istoria vreo 2100 ani, trecând peste episodul cu individul care a fost răstignit pe doi bușteni încucișați din cauză că era convins că descendenții bipezi ai maimuțelor n-ar mai trebui să se ucidă orbește între ei pentru aur și altecele. Cam degeaba, pentru că bipezii ăștia coborâți din copaci își iau oricum viața cam pentru orice chestie strălucitoare. Dar să trecem peste asta.

Anul 2000. O companie numită Gabriel, întemeiată de un cetățean australian de origine română, vine în România cu un plan strălucit: vor să extragă ce-a mai rămas din aurul de la Roșia Montană, cel pe care n-a reușit să-l ducă Traian la Roma. Dar nu așa oricum, ci cu mijloace moderne, printr-o exploatare de suprafață, folosind cianură. N-am să vă plictisesc cu cifrele pe care le puteți găsi peste tot, însă studiul de fezabilitate prevede că or să facă o gaură al naibii de mare în care or să bage al dracului de multă cianură, iar sterilul va fi depozitat într-un iaz de decantare cu o suprafată echivalentă cu 560 terenuri de fotbal (poate așa o să înțeleagă și românul). Mai multe instituții de oameni cu scaun la cap, inclusiv academia și biserica ortodoxă, s-au declarat împotriva acestui proiect măreț. Salutăm decizia lor de a-și pune capul și sufletul înaintea aurului din care oricum n-or să primească mai nimic. Dacă merge treaba așa cum ar vrea Gabriel, respectiv dacă reușesc să mai cumpere câțiva politicieni, să mai aducă câteva capete vorbitoare (așa numiții experți internaționali), să adoarmă publicul cu basme despre locuri de muncă și dezvoltare durabilă, să mai păcălească niște localnici să-și vândă pământul și niște creditori care să plătească pentru toate astea, atunci or să plece frumușel cu aurul cine știe pe unde, taman pe când ar trebui să facă curățenie la locul de muncă. Contribuabilul român va rămâne cu o gaură mare în țară, în buzunar și în suflet și cu multă cianură cu care să otrăvească capra (sau peștele) vecinului de fiecare dată când plouă sau ninge ceva mai strașnic. De nu va merge, aurul are să rămână sub deal, iar noi cu fundul pe deal, cel puțin o vreme, dezvoltându-ne durabil fără găuri și cianuri. O să ne putem paște oile fericiți, o să putem fierbe prunele în cazan ca în fiecare an. Dar pentru asta, trebuie să spunem răspicat nu lui Gabriel și proiectului său.

Cam asta e povestea cu aurul de la Roșia Montană. Orice legătură cu realitatea este pur întâmplătoare.