null blog

Iubesc ploaia,
ce-ncreţeşte oaia
şi-alungă maneliştii-grătăriştii
de prin diverse locuri,
înapoi după blocuri.

Am aparatul foto la gât. Îs rupt de foame, proaspăt venit de la ceva instalare, în faţă la ceva patiserie. Îmi iau ultimul foietaj cu brânză sărată, că doar e frumos să te murdăreşti pe bluză cu firmituri şi să mai aibă şi vrăbiile ce mânca. Zic merci la tanti şi plec. Mă opreşte unu. Şapcă cu cozoroc, geacă de blugi ponosită, bicicletă semi-puşcată de oraş, plase de supermarket, pline cu nu-vreau-să-ştiu-ce, agăţate de ghidon. Mă întreabă în engleză dacă vorbesc limba respctivă. Da, o vorbesc. Zice că nu are loc de muncă, că îi e foame sau aşa ceva şi-mi arată nuştiuce tatuat sau scris cu pixul pe mână. Probabil textul. Îi dau doi lei să-şi ia o plăcintă sau ceva. Plec. Îm momentul imediat următor, îmi dau seama că nu sunt turist străin, respectivul nu voia indicaţii despre cum să ajungă la gară, că probabil nu voia nici de mâncare, ci de băut şi mai ales că m-o făcut. Să-i fie de bine.

“Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni a anunţat că impactul economic al crizei cauzate de norul de cenuşă vulcanică asupra societăţilor în domeniu va afecta mai grav bugetele companiilor decât atacurile teroriste din SUA de la 11 septembrie 2001. Potrivit datelor oficiale pierderile directe se ridică la un milliard de euro.” (sursa: brasovultau.ro)

Sunt foarte distractive cifrele acestea. De unde provin ele? Foarte simplu: ei au socotit cât trebuiau sa caştige în mod normal dacă nu erupea vulcanul şi au scăzut din asta cât au câştigat de fapt ţinând avioanele mai mult la sol decât în aer, de unde rezultă, aţi ghicit, “pierderi de un miliard de euro”. Un amărât de vulcan fumegând i-a prevenit timp de două săptămâni pe omuleţii plini de probleme, majoritata legate de hârtii verzi, să se deplaseze. Totodată a încetinit puţin circulaţia hartiilor verzi sau a provocat redirectarea lor spre alte buzunare.

Mă folosesc de prilejul sărbătorilor de Paşti pentru a vă reaminti că prietenul nostru Sorin Barbos încă mai are nevoie de ajutorul vostru. Viaţa e plină de surprize, inclusiv din cele nefericite. Mai simplu de atât nu ştiu cum s-o spun.

As an inflating soap bubble that will eventually go poof!

Benedek Levente are expoziţie de pictură în Insomnia, de azi. Mergeţi şi vedeţi. Str. Universităţii nr. 2, la etaj, pentru cine trăieşte sub o piatră.

Iarna trecută am văzut o animaţie făcută de o unguroaică, doar din turtă dulce. Era despre o mulţime de oameni care s-au otrăvit cu turtă dulce şi au murit. A murit tot satul. Povestea era în ungureşte însă avea subtitrare în engleză. A fost foarte frumoasă animaţia. M-a lovit nostalgia. Când eram mic mergeam la băile Felix cu bunicii. Acolo se prindeau ungurii şi vedeam animaţii în ungureşte la televizor. Acelea nu erau subtitrate, iar eu nu înţeleg o iotă. Dar erau drăguţe.

J.D. Salinger, author of one of my favourite novels, has passed away a week ago at 91 years of age, at his home in New Hampshire. Jerome David withdrew from the literary world in 1965. Since then he has been writing but not publishing. There have been constant rumors that he has manuscripts of as many as fifteen novels locked up in his safe. People have kept pestering him with useless sequels to his novel, biographies containing letters of his to other authors and friends, mail that has mostly been hell.

J.D. Salinger, photo: Paul Adao

This letter from July 1957 contains his response to a certain Mr. Herbert, movie producer. In the letter, Salinger politely refuses to sell the rights to his novel, Catcher in the Rye, citing several reasons.

Another wire sculpture representing conceptualised Ark Megaforms mentioned in Strugatsky brothers’ Noon Universe, namely in the book Space Mowgly. I haven’t been able to find a visual representation of the megaforms anywhere, so I finally resorted to fabricating one myself.

Two wire sculptures I made a some days ago. It’s been a long winter.