Am scris deja despre diguri care se rup de la ploaie şi ninsoare. Acum zece ani când s-a vărsat de la Aurul Baia Mare cianură în Dunăre, a nins mult şi s-a rupt digul. Anul acesta a plouat mult. La vecini s-a rupt un alt dig. Am văzut nişte fotografii de la Boston Globe pe care vi le împărtăşesc.
Crying won’t help you, praying won’t do you no good
When the levee breaks, mama, you got to move
S-a constatat că pieptul de pui disponibil în comerţ poate conţine până la 40% porc şi vită. Asta din cauza gelurilor cu care este injectat pentru a trage la cântar, geluri produse din oasele mai sus amintitelor mamifere. Dintr-o dată textul aberant cu injectatul slăninii în găină nu mai este atât de aberant.
Am văzut un filmuleţ interesant, deşi puţin stupid pe Youtube. E o secvenţă dintr-un documentar de pe Discovery. Evident, ca să fie interesant pentru telespectatorul TV spălat pe creier, documentarul are o grămadă de inadvertenţe cum ar fi părţile cu ţara lui Dracula, exploatarea de aur care este de fapt de cupru, etc. Trecând peste asta, ideea e destul de clară: Imperiul Roman nu stătea grozav cu puşculiţa, motiv pentru care împăratul Traian a venit cu vreo 13 legiuni ca să-i tundă pe daci de aur. Dacă tot erau acolo, ca să nu se plictisească prea tare legionarii, i-au şi exterminat puţin (discutabil) pe localnici şi le-au distrus cetăţile şi templele drept bonus.
Bun. Derulam rapid istoria vreo 2100 ani, trecând peste episodul cu individul care a fost răstignit pe doi buşteni încucişaţi din cauză că era convins că descendenţii bipezi ai maimuţelor n-ar mai trebui să se ucidă orbeşte între ei pentru aur şi altecele. Cam degeaba, pentru că bipezii ăştia coborâţi din copaci îşi iau oricum viaţa cam pentru orice chestie strălucitoare. Dar să trecem peste asta.
Anul 2000. O companie numită Gabriel, întemeiată de un cetăţean australian de origine română, vine în România cu un plan strălucit: vor să extragă ce-a mai rămas din aurul de la Roşia Montană, cel pe care n-a reuşit să-l ducă Traian la Roma. Dar nu aşa oricum, ci cu mijloace moderne, printr-o exploatare de suprafaţă, folosind cianură. N-am să vă plictisesc cu cifrele pe care le puteţi găsi peste tot, însă studiul de fezabilitate prevede că or să facă o gaură al naibii de mare în care or să bage al dracului de multă cianură, iar sterilul va fi depozitat într-un iaz de decantare cu o suprafată echivalentă cu 560 terenuri de fotbal (poate aşa o să înţeleagă şi românul). Mai multe instituţii de oameni cu scaun la cap, inclusiv academia şi biserica ortodoxă, s-au declarat împotriva acestui proiect măreţ. Salutăm decizia lor de a-şi pune capul şi sufletul înaintea aurului din care oricum n-or să primească mai nimic. Dacă merge treaba aşa cum ar vrea Gabriel, respectiv dacă reuşesc să mai cumpere câţiva politicieni, să mai aducă câteva capete vorbitoare (aşa numiţii experţi internaţionali), să adoarmă publicul cu basme despre locuri de muncă şi dezvoltare durabilă, să mai păcălească nişte localnici să-şi vândă pământul şi nişte creditori care să plătească pentru toate astea, atunci or să plece frumuşel cu aurul cine ştie pe unde, taman pe când ar trebui să facă curăţenie la locul de muncă. Contribuabilul român va rămâne cu o gaură mare în ţară, în buzunar şi în suflet şi cu multă cianură cu care să otrăvească capra (sau peştele) vecinului de fiecare dată când plouă sau ninge ceva mai straşnic. De nu va merge, aurul are să rămână sub deal, iar noi cu fundul pe deal, cel puţin o vreme, dezvoltându-ne durabil fără găuri şi cianuri. O să ne putem paşte oile fericiţi, o să putem fierbe prunele în cazan ca în fiecare an. Dar pentru asta, trebuie să spunem răspicat nu lui Gabriel şi proiectului său.
Cam asta e povestea cu aurul de la Roşia Montană. Orice legătură cu realitatea este pur întâmplătoare.
Respectiv România, sau ţara lui Dracula. Toate trupele expirate vin acum să concerteze la noi: mumia lui Ozzy în reluare, Aerosmith care n-au mai scos album nou de dinainte de 9/11 (probabil că sunt prea ocupaţi cu drogurile), Rolling Stones (de fapt Rolling Stoned ar fi mai corect). Iron Maiden au descoperit că mai există şi alte oraşe înafară de Bucureşti în ţara noastră, asta după ce ameţitul ăla de Blaze Bayley a confundat mai sus amintita capitală cu Budapesta. L-au şi dat afară după turneul ăla, că era cam puşcat. Lake of Tears au cântat în scârbă. Chiar a apărut, la scurt timp după concert, o glumă care suna cam aşa: “Cum ţi-a plăcut concertul Celelalte Cuvinte?” (trupa respectivă cântase în deschidere şi a sunat mult mai bine).
Dacă veneau careva imediat după ’89 mai ziceam. Atunci mai erau încă pe val. De AC/DC şi Metallica nu comentez nimic pentru că au fost primele trupe, alături de Pantera şi Black Crowes care a mers să concerteze la Moscova imediat după căderea URSS. Asta era în septembrie 1991.
Îşi aminteşte cineva care a fost prima trupa din vest, încă pe val, care a concertat la noi imediat după ’89? Eu nu.
Iubesc ploaia,
ce-ncreţeşte oaia
şi-alungă maneliştii-grătăriştii
de prin diverse locuri,
înapoi după blocuri.
Am aparatul foto la gât. Îs rupt de foame, proaspăt venit de la ceva instalare, în faţă la ceva patiserie. Îmi iau ultimul foietaj cu brânză sărată, că doar e frumos să te murdăreşti pe bluză cu firmituri şi să mai aibă şi vrăbiile ce mânca. Zic merci la tanti şi plec. Mă opreşte unu. Şapcă cu cozoroc, geacă de blugi ponosită, bicicletă semi-puşcată de oraş, plase de supermarket, pline cu nu-vreau-să-ştiu-ce, agăţate de ghidon. Mă întreabă în engleză dacă vorbesc limba respctivă. Da, o vorbesc. Zice că nu are loc de muncă, că îi e foame sau aşa ceva şi-mi arată nuştiuce tatuat sau scris cu pixul pe mână. Probabil textul. Îi dau doi lei să-şi ia o plăcintă sau ceva. Plec. Îm momentul imediat următor, îmi dau seama că nu sunt turist străin, respectivul nu voia indicaţii despre cum să ajungă la gară, că probabil nu voia nici de mâncare, ci de băut şi mai ales că m-o făcut. Să-i fie de bine.
“Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni a anunţat că impactul economic al crizei cauzate de norul de cenuşă vulcanică asupra societăţilor în domeniu va afecta mai grav bugetele companiilor decât atacurile teroriste din SUA de la 11 septembrie 2001. Potrivit datelor oficiale pierderile directe se ridică la un milliard de euro.” (sursa: brasovultau.ro)
Sunt foarte distractive cifrele acestea. De unde provin ele? Foarte simplu: ei au socotit cât trebuiau sa caştige în mod normal dacă nu erupea vulcanul şi au scăzut din asta cât au câştigat de fapt ţinând avioanele mai mult la sol decât în aer, de unde rezultă, aţi ghicit, “pierderi de un miliard de euro”. Un amărât de vulcan fumegând i-a prevenit timp de două săptămâni pe omuleţii plini de probleme, majoritata legate de hârtii verzi, să se deplaseze. Totodată a încetinit puţin circulaţia hartiilor verzi sau a provocat redirectarea lor spre alte buzunare.
Mă folosesc de prilejul sărbătorilor de Paşti pentru a vă reaminti că prietenul nostru Sorin Barbos încă mai are nevoie de ajutorul vostru. Viaţa e plină de surprize, inclusiv din cele nefericite. Mai simplu de atât nu ştiu cum s-o spun.
As an inflating soap bubble that will eventually go poof!
Benedek Levente are expoziţie de pictură în Insomnia, de azi. Mergeţi şi vedeţi. Str. Universităţii nr. 2, la etaj, pentru cine trăieşte sub o piatră.