null blog

Gone wrong. Împăratul Traian nud, vizibil jenat, mulge o lupoaică cu eşarfă dintr-un alt film. Bonus ştire plus fotografie cu un cuplu de bătrânei oripilaţi. Nu-mi rămâne decât să presupun că sculptorul Vasile Gorduz şi-a bătut joc de instituţia care a comandat lucrarea şi de modul în care angajaţii acesteia cheltuiesc fondurile publice. Faptul că o altă instituţie prestigioasă a expus-o pe treptele sale o validează drept lucrare-protest, chiar dacă intenţia sculptorului era alta. Din păcate autorul n-a apucat să se bucure de gluma pe care ar fi făcut-o, deoarece a crăpat în urmă cu patru ani.

London, Shepherd’s Bush, around 9.30 am. I was out drinking my tea on the hostel’s terrace. A tall, bald man in his early 30s by the looks of it asked for permission to join me at the table. He had this silky ladylike scarf around his neck – definitely gay by posture and dress. I said alright, mainly due to the fact that, apart from us being there, the terrace was completely empty and it would have been impolite to refuse. He sat down and lit a cigarette, then asked me where I was from. “Romania”, I told him. “You?” It turned out he was a Hungarian from Budapest. “Budapest. Nice city – sort of slow during the summer”, I replied. It was quite windy and he threw his scarf over his head. The clouds were moving quickly overhead, which brought up the usual subject: weather. “Shifty weather here in London, isn’t it?”, I said. He made a remark about global warming, finally blaming it on “all the people fucking and multiplying like rabbits”. Sort of an awkward weather conversation that came to a sudden halt. My tea was almost finished, so I uttered an excuse and left him alone on the terrace to meditate about global warming, overpopulation and why not, gaydom’s role in preventing this.

Citesc într-un articol plin de inadvertenţe cum că cel mai iubit conducător al poporului va participa la un summit pentru securitate nucleară la Seul, în scopul dezvoltarii capacităţii statelor de a preveni şi combate terorismul nuclear. Cine anume sunt teroriştii nucleari? Exact companiile iresponsabile care administrează aceste centrale, datorită neglijenţei cărora s-au produs accidente de-a lungul timpului. Operatorii centralelor nucleare sunt cei care trebuiesc puşi sub control internaţional strict. Singurul act de terorism îndreptat împotriva unei centrale nucleare de care am cunoştinţă este atacul penibil din ’82 împotriva reactorului francez Superphénix, aflat în construcţie la vremea respectivă, deci nefuncţional. Tot din cauza panicii de terorism recipientele de siguranţă ale reactoarelor nucleare se proiectează mai nou pentru a rezista la impact cu avion, ceea ce ridică şi mai mult costul deja ridicat al acestora. Această măsură a fost luată în urma atacurilor din 11 septembrie. Nu ar fi oare mai bine ca oficialităţile să se preocupe în primul rând de siguranţa nucleară?

Articolul mai vorbeşte despre opoziţia nucleară, nişte naivi care au impresia că vom putea asigura necesarul de energie al planetei doar cu turbine eoliene şi panouri solare. Cea mai mare turbină eoliană disponibilă în momentul de faţă pe piaţă are o putere nominală de 7 MW şi un rotor cu diametru de 126 m, adică mai mare decât lungimea unui teren de fotbal. Un reactor CANDU 6 ca şi cele de la Cernavodă are 700 MW. În urma unui calcul elementar rezultă că un reactor CANDU 6 face cât o sută de turbine E-126. De fapt cam de trei-patru ori mai mult din cauza unui alt aspect despre care ecologiştii ignoranţi nu au cunoştinţă. Este vorba despre factorul de capacitate – raportul între capacitatea reală de producţie a energiei şi capacitatea potenţială, pe o durată determinată de timp. Factorul de capacitate tipic pentru o centrală nucleară este de peste 90% pe când pentru o turbină eoliană acesta se situază în jurul valorii de 25…30%. Centralele solare au FC mai prost şi preţ de cost mai mare decât turbinele eoliene. Suntem împotriva energiei nucleare dar vrem electricitate cât mai ieftină. În acelaşi timp am consuma peşti fără metale grele rezultate în urma arderii cărbunelui în termocentrale. Alternative viabile la energia nucleară sunt arderea combustibililor fosili şi energia geotermală. Pe prima n-o vrem iar ultima este de fapt tot energie nucleară cu areal de exploatare foarte localizat.

Greenpeace a elaborat o hartă interactivă cu toate centralele nucleare de pe glob. Harta este destul de informativă, însă ei o folosesc pe post de sperietoare.

Spre sfârşitul articolului mai aflăm că CNE Cernavodă produce 10% din energia electrică a ţării. Valoarea nu mai este de actualitate de când au dat drumul Unităţii II, respectiv din septembrie ’07. Tot acolo este reiterat textul cu nivelul corespunzător de siguranţă al CNE Cernavodă. Nu contest că reactoarele CANDU au un isoric foarte bun în această privinţă, însă nu trebuie să uităm că sunt totuşi reactoare cu coeficient de vid pozitiv, respectiv cu feedback pozitiv de reactivitate. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest tip de reactor nu a fost gândit cu un mecanism pasiv de siguranţă – în cazul unui accident cu pierderea agentului de răcire, reactivitatea sistemului creşte. În lipsa celor două sisteme independente de oprire în caz de urgenţă, reactorul ar lua-o razna. Iată o situaţie în care pozitiv nu înseamnă neapărat ceva bun. Partea bună este că totul se întâmplă destul de lent, deci procesul e controlabil.

Strămoşii lui Vlad Ţepes pârjolesc în fiecare primăvară uscăturile de pe câmp, deşi nu ne mai cotropesc nici turcii şi nici tătarii. Anul acesta au aprins ca de obicei stuful de sub stâlpii din lemn pe care e montată fibra optică prin care satul românesc modern este conectat la Internet. Satul, respectiv primăriile, şcoala, agenţi economici şi unii săteni care au nevoi specifice omului civilizat, gen budă în casă, telefon mobil în jeb şi conectivitate la Internet. Rezultatul acestor obiceiuri străbune este că au ars câţiva stâlpi cu fibră optică cu tot, iar satul a rămas fără net. La ţară nici nu are sens să tragi cabluri aeriene sau subterane de comunicaţie, pentru că sigur o să se găsească cineva să le agaţe cu vreun utilaj, să le taie cu vreo sapă sau să le aprindă dând foc vegetaţiei uscate. Singura metodă cât de cât rezistentă la troglidiţi cu obiceiuri străbune este cea prin unde radio. Iar stuful s-ar putea valorifica foarte bine altfel: acoperişuri ecologice, garduri, rogojini, celuloză pentru izolaţii termice, biomasă, etc.

An interesting article about social networks and the social graph, which isn’t. It also hints on some of the reasons I do not have a fakebook or g+ account. After I’ve read this, I purged all the XFN data from the links and renamed the friends category to people, because that’s exactly what they are: people. And my relationship to them is none of anybody else’s business.

Piraterie înseamnă a te transborda pe un alt vas, a jefui cum scrie la carte ocupanţii acestuia, a-i arunca eventual în mare, a rechiziţiona sau a scufunda vasul. Deci furt plus violenţă pe mare. Pirateria comisă pe uscat se numeşte tâlhărie. Copiatul de muzică sau filme nu este tâlhărie. E o diferenţa enormă între copiatul de muzică şi piraterie: nu prea se întâmplă pe mare, nici în aer, violenţa lipseşte cu desăvârşire, iar furtul nu are loc, pentru că nu lipseşti o altă persoană de un bun, ci pur şi simplu faci o copie identică. În cel mai rău caz lipşeşti creatorul conţinutului sau mai degrabă un intermediar de un potenţial câştig, nedovedit şi complet imaginar. Aşa că nu-i mai spuneţi piraterie pentru că nu e. Este doar copiere neautorizată.

Is it just me or are these social uprisings sparking off allover the place in fact very similar to the 1848 revolutions? I’m talking of course about the Indignados, the Occupy movement, the 2012 Romanian protests, etc. History repeats itself.

This revolutionary wave began in France in February, and immediately spread to most of Europe and parts of Latin America. Over 50 countries were affected, but there was no coordination or cooperation among the revolutionaries in different countries. Five factors were involved: the widespread dissatisfaction with the political leadership; the demand for more participation and democracy; the demands of the working classes; the upsurge of nationalism; and finally, the regrouping of the reactionary forces based in the royalty, the aristocracy, the army, and the peasants. The uprisings were led by shaky ad-hoc coalitions of reformers, the middle classes and workers, but it could not hold together for long.

Astăzi am primit un mesaj foarte important de la o vecină din Bulgaria.

Se pare că Chevron a primit autorizaţie pentru exploatarea gazelor de şist în România printr-o metodă invazivă şi periculoasă pentru mediul înconjurător, interzisă în mai multe ţări europene. Această metodă, numită fisionare hidraulică, presupune injectarea unui amestec de apă, nisip şi chimicale, unele toxice, în subsol pentru a elibera aceste gaze din zăcământ. Rezultatul este contaminarea apei freatice cu substanţele toxice injectate şi elemente eliberate din subsol. Aceasă metodă poate provoca şi cutremure. România şi Bulgaria împart un zăcământ important de gaze de şist. Dacă una dintre cele două ţari începe exploatarea prin metoda fisionării hidraulice, cealaltă va fi afectată. În Bulgaria au avut loc proteste în urma cărora guvernul lor a decis să impună un moratoriu şi să retragă companiei licenţa de exploatare. Bulgarii sunt mai dependenţi de gazul rusesc decât noi, deci sunt cu atât mai interesaţi să-şi exploateze resursele.

În SUA gazele de şist se exploatează deja, iar problemele nu au întârziat să apară. Puteţi urmări aici un documentar despre asta. Vă previn însă că e destul de lung.

Apelez la eventualii cititori pentru a transmite mai departe acest mesaj. Primul pas este să informăm publicul. Problema este foarte serioasă. Fără apă şi pământ curat vom avea şi mai multe probleme decât avem acum. Ţin să vă amintesc că arealul de exploatare a gazelor de şist din Dobrogea este undeva între Constanţa şi Călăraşi, deci relativ aproape de CNE Cernavodă. Nu ne putem permite creşterea riscului seismic în această zonă.

Update: A apărut deja o petiţie împotriva exploatării gazelor de şist şi un articol bine documentat în care sunt specificate perimetrele vizate pentru explorare. Un alt articol tratează şi problema vidului legislativ în acest domeniu.

Am dat recent peste un articol în care apar câteva elemente prezente pe lângă aur şi argint în minereul de la Roşia Montană. Lista arată cam aşa: arsen ~5000 g/t,  vanadiu ~2500 g/t, titan ~1000 g/t,  galiu ~300 g/t, crom ~50 g/t, nichel ~30 g/t, cobalt ~30 g/t, germaniu ~20 g/t, molibden ~10 g/t, wolfram cantitate nespecificată. Înafară de faptul că galiul este un element destul de scump folosit la fabricarea semiconductorilor, doresc să vă atrag atenţia asupra arsenului, un element foarte toxic care se acumulează în ţesuturi. Dacă cifrele sunt reale, pentru fiecare 1,5 g de aur şi 11,7 g de argint extrase dintr-o tonă de minereu vor fi eliberate în mediu 5 kg de arsen. Este un fapt cunoscut că nămolurile din iazurile de decantare ale exploatărilor miniere sunt foarte des contaminate cu metale grele¹ cum ar fi mercur, arsen, plumb, cadmiu. Aceste elemente se infiltrează apoi în pânza freatică de unde ajung în apa potabilă sau se fixază în ţesuturile organismelor acvatice.

Concentraţia admisibilă de arsen în apa potabilă este de 10 ppb (10 μg/l) conform standardelor europene. Organizaţia Mondială a Sănătaţii estimează² că expunerea pe durată îndelungată la arsen provenit din apa freatică, în concentraţii de peste 500 μg/l, cauzează moartea a 1 din 10 adulţi.

1 Precizăm că arsenul este de fapt un metaloid. Termenul de metale grele este utilizat în mod curent pentru a desemna elementele toxice ale căror compuşi provoacă poluarea mediului înconjurător.

2 Arsenic in drinking water: a worldwide water quality concern for water supply companies, D. van Halem, S. A. Bakker, G. L. Amy, and J. C. van Dijk

N-ar face nimic pentru vecinii lor. De exemplu n-ar ridica nişte siguranţe.

În blocul în care locuiesc fiecare apartament este dotat cu întrerupătoare automate cu protecţie diferenţială, cărora am să le spun în continuare siguranţe, de dragul simplificării. Aceste siguranţe împreună cu contoarele se află în tabloul general de distribuţie situat la parter. Deseori când se ia curentul şi vine imediat, aceste siguranţe decuplează şi râmân decuplate până când sunt cuplate la loc manual, respectiv până când vine cineva şi le ridică. E un lucru foarte bun că decuplează pentru că regimurile tranzitorii de genul acesta sunt destul de periculoase pentru aparatura electronică. În plus, dacă vrei să te sinucizi făcând baie cu fierul de călcat conectat la priză, nu poţi pentru că protecţia diferenţială decuplează la un curent rezidual de 30 mA, iar că să crăpi e nevoie de ~70 mA. Sau dacă pur si simplu ai ghinionul să te curentezi. Te alegi în schimb cu o scuturătură ce durează sub o secundă şi te trezeşti în înuneric în caz că-i noapte afară. Dar să lăsăm asta şi să ne întoarcem al oile noastre electrice, anume la vecini.

Noaptea trecută a avut loc din nou evenimentul descris mai sus. Nu, n-a încercat nimeni să se sinucidă. A bătut vântul, probabil s-au atins ceva linii electrice şi s-a întrerupt pentru foarte scurt timp alimentarea cu energie electrică. Mă trezesc dimineaţa îmbrăcat în pijama şi buimac, deschid firigiderul: întuneric. Verific lumina, pauză. Mă uit la termostat, 18 grade. Nu-i de mirare că n-a pornit centrala. O fi sărit iar protecţia diferenţială, sau au uitat ăia de la Electrica să-şi verifice contul şi-au trimis un echipaj nocturn să mă debranşeze de urgenţă pentru neplata facturilor la ghişeul lor cu cozi interminabile? Cel mai probabil prima variantă. Mă schimb şi verific lumina de pe palier. Merge. Mă întorc în casă să-mi iau o haină şi să cobor la tabloul general de distribuţie. Când intru aud o uşă închizându-se. Cineva tocmai şi-a ridicat siguranţa probabil. Cobor la parter, deschid uşa tabloului general şi încep să ridic siguranţele la toate apartamentele. Adică exact ceea ce nu i-a dus capul pe vecinii mei să facă. Cine ştie, poate alţii or fi preferând să stea pe întuneric? În frig? Să facă economie de curent? Să li se strice mâncarea în frigider? Nu e cazul, că-i iarnă. Dar de era vară şi erau duşi la mare, li se împuţea peştele sau porcul din congelator? Curgea apă cu stricăciune pe jos? Puţea pe tot palierul a mortăciune? Mă găndesc că da. Fiind iarnă, în cel mai rău caz le-ar fi îngheţat instalaţiile celor plecaţi la socri de sărbători, iar când s-ar fi dezgheţat ar fi inundat vecinii de sub, aşa cum a păţit anul trecut un vecin care a făcut economie. Din fericire locuieşte la parter şi s-a inundat doar pe el. Însă alt deştept de la doi care a făcut şi el economie i-a inundat pe cei de la unu şi pe vecinul prevăzător de la parter.

Dragi vecini, când mai coborâţi să ridicaţi siguranţele gândiţi-vă şi la alţii, nu doar la voi. Sau gândiţi-vă măcar dacă v-ar place să pută în bloc a mortăciune sau să fiţi inundaţi de vecinul de deasupra care a lăsat centrala în funcţiune pe temperatura de gardă, însă a uitat să închidă apa înainte să plece.

PS: Mulţumim lu’ Mike pentru contribuţiile de ordin tehnic.