Am fost să văd expoziţia Măşti, a lui Dragoş Lumpan & Hiroshi Watanabe. Expoziţa a avut loc şi la Cluj, în cadrul festivalului de muzică de cameră Sonoro. Joi am reuşit să ajung la vernisajul de la Bastionul Croitorilor cu o ora întârziere. M-am întâlnit afară cu doi prieteni care mi-au spus că organizatorii n-au apucat să monteze toată expoziţia şi că n-am să fiu lăsat să intru deoarece era în desfăşurare ceva concert privat.
Am revenit sâmbătă. Expoziţia era montată de data asta, jos la parter. Parterul bastionului nu e tocmai grozav pentru aşa ceva, deoarece lumina naturală pătrunde înăuntru cam la fel de bine ca şi într-o criptă, iar cea artificială se rezumă la iluminatul general, destul de chior, al clădirii. Nu exista spoturi sau proiectoare destinate special exponatelor. Spaţiile etaj ar fi fost mai potrivite, fiind mai bine iluminate natural. Textul care însoţea expoziţia era plin de greşeli şi omisiuni.
Fotografiile lui Dragoş Lumpan aveau dimensiuni mari, de aproximativ 70×45 cm, fiind imprimate pe hârtie perlată şi aşezate pe nişte şevalete din lemn. Din păcate stăteau câte două pe un şevalet – una sus şi una jos. Cele montate jos puteau fi admirate perfect de către câini de talie mică, iubitori de artă. Bipezii în schimb trebuiau să se aplece sau să stea chirciţi ca să poată privi imaginile fără să vadă şi reflexiile lămpilor. Fotografiile expuse fac parte din proiectul Urşi şi alte măşti, având ca temă obiceiuri precreştine de Anul Nou din Moldova şi Bucovina. Textul care însoţea fotografiile lui Lumpan poate fi găsit mai mult sau mai puţin reprodus aici, alături de câteva fotografii. În mare, atmosfera din fotografii este destul de haotică. Am reuşit totuşi să găsesc câteva care să-mi placă, ceea ce e minunat. Proiectul e destul de bine închegat, nefiind neapărat narativ; imaginile par mai degrabă frânturi cu o tematică comună.
Despre fotografiile lui Hiroshi Watanabe nu pot să spun decât că au fost prezentate mult mai bine. Reproducerile efective aveau cam 20×20 cm, fiind înrămate cu passepartout alb de 10-12 cm sub sticlă antireflex şi aşezate fiecare pe câte un şevalet. Fotografiile erau reproduse cu tot cu o parte din marginea filmului – suficient cât să se vadă cadrajul şi cele două crestături mediane, caracteristice unui Hasselblad. Realizarea tehnică a fost absolut impecabilă, însă fotografiile cam plictisitoare – imagini cu măşti Noh, utilizate în teatrul japonez dramatic; fiecare mască prezentată cam în aceleaşi ipostaze nespectaculoase. Fotografiile se pot vedea pe site-ul lui Watanabe, la portofolii: Noh Masks of Naito Clan. Am trecut rapid peste fotografiile japonezului. Textul însoţitor era plin de greşeli, diacriticele fiind înlocuite cu spaţii, aşa că n-am avut răbdare să citesc mai mult de un paragraf.
O expoziţie bună, prezentată prost, într-un spaţiu inadecvat. Organizatorii nu au fost capabili să monteze expoziţia la timp şi aparent nu sunt în stare nici să redacteze corect un text scris în propria lor limbă.
