Archive for the ‘Photography’ Category

Lens hoods and filters

Monday, November 5th, 2012

I’ve recently bought a 20mm lens for my Panasonic GF1 off eBay. The auction also included a vented lens hood just like the one in this photo along with the lens. The Chinese-made anodized aluminium hood hood isn’t normally included in the standard package, but one can get it off eBay for a trifle. What’s nice about the hood is that it has a 55mm thread at the other end, enabling the user to mount filters or a cap, since one can’t use the original cap with the hood on. The next best thing was that I happened to have a few 55mm filters lying around, including a polarizer, so no need to buy another 46mm filter. This isn’t such a big deal for m4/3 users, but it is for users of Nikon 1 series cameras that take lenses with 43mm filter threads. These filters are rather scarce, thus expensive. The same manufacturer also makes a variation of this hood for lenses with 43mm filter threads that have a 52mm thread at the other end.

Turist

Saturday, June 30th, 2012

Admit că e frumos și interesant să mergi în excursii prin orașe din străinătate. Descoperi lucruri și experiențe noi, deopotrivă cotidiene și plictisitoare pentru localnicii acelor orașe. Rămâi la nivelul superficial al turistului și deci percepi locul pe care-l vizitezi din acea perspectivă.

Going somewhere?

Sunt perfect de acord că e frumos să faci fotografii în vacanță ca să păstrezi amintiri. Sau ca să scrii pe blog-ul personal ori să te lauzi pe rețelele de socializare cu locurile pe care le-ai vizitat. Acele fotografii rămân însă fotografii de călătorie.

Dacă intenționezi să faci fotografie de stradă, cel mai oportun e să începi într-un oraș în care ai trăit măcar o lună, căruia îi simți deja pulsul și i-ai descoperit câteva dintre ungherele ascunse turistului ocazional.

Morman

Wednesday, June 27th, 2012

La toate aiurelile care se spun online despre fotografia de stradă, Voicu a mai adăugat un morman.

“Pentru că în street photography ești obligat mai devreme sau mai târziu să dezvolți o idee. Și asta nu după, adică în timp ce selectezi imagini și observi că unele ‚se leagă’ așa că trântești rapid o serie, ci înainte de a declanșa. Ai nevoie de idee înainte de a nu mai putea să faci absolut nimic, înainte ca totul să înghețe și să moară la 1/250 de secunde. Ideea poate veni de oriunde, ți-o poate da chiar ritmul străzii, ți-o poate da o lectură nimerită, un film, un alt fotograf etc. E mult mai bine să ieși pe stradă culegând imagini de ici colo ca și Gavrilă hribii la Măguri, dar urmărind în același timp și o idee precisă, decât să tragi în tot ce mișcă doar așa, de amorul artei.

Să vedem ce spun unii care chiar fac fotografie de stradă în loc să îndruge la comandă păreri ce nu au neapărat legătură cu realitatea și să le ilustreze cu fotografii din vacanță.

“Primarily Street Photography is not reportage, it is not a series of images displaying, together, the different facets of a subject or issue. For the Street Photographer there is no specific subject matter and only the issue of ‘life’ in general, he does not leave the house in the morning with an agenda and he doesn’t visualise his photographs in advance of taking them. Street Photography is about seeing and reacting, almost by-passing thought altogether.”

Referitor la articolul lui Voicu. Nu am răspuns pe badorgood pentru simplul fapt că nu mai am acces la cont, refuz să îmi fac alt cont sau să-l resuscitez pe cel existent pe care l-am blocat intenționat acum câțiva ani ca să mă scutesc de nervi inutili. Azi am făcut din nou greșeala să mă uit ce mai e nou și am văzut prostia asta.

Seeing is believing. Între timp au mai apărut alte colective pe lângă in-public și Public Life formate din oameni ce fac fotografie de stradă de calitate. De exemplu strange.rs sau sau Burn My Eye, un-posed și snaps.pl oarecum specifice zonei poloneze, seconds2real cu specific german. Mai sunt și alții care nu se bagă în colective. Pe greci nu prea i-am văzut organizați în găști cu specific național sau lingvistic. Îmi place despre greci, nu din cauza asta, ci pentru că au niște fotografii excepționale. Vorbesc în mod evident despre fotografie de stradă contemporană, nu despre ceea ce făceau bunicii HCB și Frank cu cinci-șase decenii în urmă.

Dacă tot am scris despre asta, Roxi Pop are mâine vernisaj. Cică fotografie de stradă. Vom vedea. Ultima ei expoziție a fost cam mișcată; n-am înțeles nimic.

Școala vieții

Saturday, April 30th, 2011

Cinci elevi în clasa XII-a au fost exmatriculați mutați disciplinar dintr-o școală din Piatra Neamț cu două luni înainte de bacalaureat pentru că au apărut în fotografii care documentau realitatea de zi cu zi din școlile românești. În opinia membrilor consiliului profesoral, trei dintre fotografii prejudiciau imaginea școlii. Împreună cu cei cinci colegi a fost mutat disciplinar și autorul fotografiilor, Tudor Platon. Puteți citi toată povestea aici.

Aparent, pe dascăli nu-i deranjeaza micile probleme existente în școală, cât faptul că fotografiile au apărut pe net. Așa că au transformat o dispută internă într-una de audiență națională, exmatriculând elevii.

Vivian Maier

Tuesday, December 28th, 2010

There’s an interesting article about Vivian Maier in Chicago Magazine, followed by a response from Blake Andrews. Maier’s work has recently been discovered by former real estate agent John Maloof at an antique furniture auction. The rest of her story you can read in the article and on Maloof’s blog.

Update: There’s also a video about Vivian Maier on the WTTV website and there will be an exhibition at the Chicago Cultural Center. We found out about it from TOP editor, Mike Johnston. Nick Turpin, who also wrote about this, informed us that Maloof is seeking funding for a documentary about Maier’s life. Additionally, we found this article at the NYT lens blog. Blake Andrews also did a Q&A with Maloof.

Reminder

Tuesday, December 7th, 2010

Remember december. Four years ago.

Kuwait bans dSLRs

Thursday, November 25th, 2010

The prophet uses mirroless and so should you. As it turns out, Kuwait has banned the use of dSLR cameras in public places. Accredited photojournalists are exempt from the ban. Apparently it’s not a joke, although we were inclined to think so.

Update: Kuwait Times, the online newpaper responsible for this rumor, has issued a retraction.

Măști, Lumpan & Watanabe

Tuesday, November 16th, 2010

Am fost să văd expoziția Măști, a lui Dragoș Lumpan & Hiroshi Watanabe. Expozița a avut loc și la Cluj, în cadrul festivalului de muzică de cameră Sonoro. Joi am reușit să ajung la vernisajul de la Bastionul Croitorilor cu o ora întârziere. M-am întâlnit afară cu doi prieteni care mi-au spus că organizatorii n-au apucat să monteze toată expoziția și că n-am să fiu lăsat să intru deoarece era în desfășurare ceva concert privat.

Am revenit sâmbătă. Expoziția era montată de data asta, jos la parter. Parterul bastionului nu e tocmai grozav pentru așa ceva, deoarece lumina naturală pătrunde înăuntru cam la fel de bine ca și într-o criptă, iar cea artificială se rezumă la iluminatul general, destul de chior, al clădirii. Nu exista spoturi sau proiectoare destinate special exponatelor. Spațiile etaj ar fi fost mai potrivite, fiind mai bine iluminate natural. Textul care însoțea expoziția era plin de greșeli și omisiuni.

Fotografiile lui Dragoș Lumpan aveau dimensiuni mari, de aproximativ 70×45 cm, fiind imprimate pe hârtie perlată și așezate pe niște șevalete din lemn. Din păcate stăteau câte două pe un șevalet – una sus și una jos. Cele montate jos puteau fi admirate perfect de către câini de talie mică, iubitori de artă. Bipezii în schimb trebuiau să se aplece sau să stea chirciți ca să poată privi imaginile fără să vadă și reflexiile lămpilor. Fotografiile expuse fac parte din proiectul Urși și alte măști, având ca temă obiceiuri precreștine de Anul Nou din Moldova și Bucovina. Textul care însoțea fotografiile lui Lumpan poate fi găsit mai mult sau mai puțin reprodus aici, alături de câteva fotografii. În mare, atmosfera din fotografii este destul de haotică. Am reușit totuși să găsesc câteva care să-mi placă, ceea ce e minunat. Proiectul e destul de bine închegat, nefiind neapărat narativ; imaginile par mai degrabă frânturi cu o tematică comună.

Despre fotografiile lui Hiroshi Watanabe nu pot să spun decât că au fost prezentate mult mai bine. Reproducerile efective aveau cam 20×20 cm, fiind înrămate cu passepartout alb de 10-12 cm sub sticlă antireflex și așezate fiecare pe câte un șevalet. Fotografiile erau reproduse cu tot cu o parte din marginea filmului – suficient cât să se vadă cadrajul și cele două crestături mediane, caracteristice unui Hasselblad. Realizarea tehnică a fost absolut impecabilă, însă fotografiile cam plictisitoare – imagini cu măști Noh, utilizate în teatrul japonez dramatic; fiecare mască prezentată cam în aceleași ipostaze nespectaculoase. Fotografiile se pot vedea pe site-ul lui Watanabe, la portofolii: Noh Masks of Naito Clan. Am trecut rapid peste fotografiile japonezului. Textul însoțitor era plin de greșeli, diacriticele fiind înlocuite cu spații, așa că n-am avut răbdare să citesc mai mult de un paragraf.

O expoziție bună, prezentată prost, într-un spațiu inadecvat. Organizatorii nu au fost capabili să monteze expoziția la timp și aparent nu sunt în stare nici să redacteze corect un text scris în propria lor limbă.

Înot sincron

Saturday, November 6th, 2010

Cele scrise mai jos reprezintă părerea mea, total irelevantă, despre această carte. E scrisă sub forma unui răspuns, deoarece cartea în sine este la rândul ei un dialog. Nu este o recenzie.

Știu că o carte nu se judecă după copertă, la fel cum oamenii nu se judecă după îmbrăcăminte, însă tot ce scrie pe coperta s-a dovedit a fi adevarat. E un dialog fluid, personal și fără imagini, altele decât cele care reies din text. Mi-au plăcut mai mult părțile personale, poveștile de la bazin, de la Măguri, Alun, Grădina Zoologică Turda, etc. Gicu se îngrijorează degeaba în privința exprimărilor limitate; am citit foarte ușor părțile scrise de el. Când ești sincer nu prea ai cum s-o dai în bară. Voicu m-a cam amețit pe alocuri, nu pentru că n-ar fi sincer, ci pentru că așa scrie el uneori, amețitor. Dar m-a făcut să râd, nu odată.

Nu am așteptat răspunsuri de la această carte. Am citit-o doar pentru că eram curios ce aveați de spus. M-a lămurit cum stau lucrurile cu fotografia? Nu. Nici nu ar avea cum. Fotografia e doar un alt mod de a ne pune întrebări despre viață și despre lumea în care trăim. Nu oferă răspunsuri complete, nici certitudini matematice. M-a lămurit această carte despre cum să fac fotografii mai bune? Poate, dar asta depinde exclusiv de mine. Sunt de acord cu tot ce-ați scris? Nu neapărat. M-a ajutat să vă cunosc mai bine? Cu certitudine. Aș reciti cartea? Poate, cândva peste ani. Aș recomanda-o altora? Cu siguranță.

Oricum, vă mulțumesc pentru că ați scris o carte sinceră despre fotografie. În limba română. E un vid informațional în privința asta. Dar începe să se umple, în ritmul unei broaște țestoase.

Péter Korniss la Cluj

Monday, March 1st, 2010

Péter Korniss s-a întors în orașul său natal. Însă n-a venit cu mîna goală, ci a adus cu el o expoziție. Vernisajul expoziției va avea loc miercuri 3 martie, orele 17 la Muzeul de Artă din Cluj. Expoziția se poate vizita până pe 4 aprilie, de miercuri până duminică între orele 10 și 17. Alte cuvinte sunt de prisos. Vă mai atașez un interviu în maghiară cu fotograful, iar mai jos este imaginea de pe afișul expoziției. Materiale în română nu am găsit, dar primesc.

Alte materiale: Anunț pe fotomagazin cu detalii. Informații despre albume [ro/en] și un interviu cu Korniss [en] de pe Sens Unic.