Archive for the ‘Books’ Category

Carți

Sunday, April 17th, 2016

A. a cumpărat o carte delicioasă pe care voiam să o iau și eu, dar am renunțat când am văzut prețul. Se numește Arta bucătăriei sovietice, de Anya von Bremzen. Zice pe copertă că-i o poveste despre mâncare și nostalgie. Nu e carte de bucate, dar Stalin e pomenit foarte des în text. Asta se întâmplă când terorizezi o țară întreagă vreme de mulți ani – ești pomenit. Not in a good way. Mi-e cam greu s-o las din mână, dar va trebui pentru că am de terminat Victory a lui Joseph Conrad pe care am început-o anul trecut în septembrie pentru ca să trag de un capitol vreo patru sau cinci luni din cauză că tot luam somn și îmi cădea cartea din mână.

Radu Niciporuc a publicat cartea pe care o așteptam demult. Îi spune Pascal desenează corăbii. Abia aștept să mi-o iau. Am citit cândva în Dilemateca niște fragmente care mi-au plăcut tare mult.

Ioan Buteanu are pe 21 lansare la o carte nouă cu tema religioasă.

Monday, February 24th, 2014

Iar Isus! Dacă n-ar fi fost el, ce simplu ar fi fost totul: ar fi putut să stea așa o veșnicie, uitându-se unul la altul, în timp ce ea își bea sucul de roșii.
– Eu sunt catolic. Tu ce ești?
– Eu sunt sora Katiei.

– Andrés Barba, Sora Katiei

Lectură nerecomandată cardiacilor

Tuesday, February 18th, 2014

Am descoperit sâmbătă o carte cu texte de Ion Mureșan, probabil anecdote, că povestiri scurte nu pot să le zic pentru că îs cam prea scurte și mă prăpădesc de râs din cauza lor. Am râs în librărie, am râs pe stradă, în autobuz, în tot felul de contexte sociale în care poți fi cu ușurință luat drept nebun. Dar să lăsăm asta. Cărții îi spune Oglinda aburită și n-am să reproduc din ea decât un titlu: „Eminescu” și priza de la trifazic.

PS: M-am înșelat în privința anecdotelor. Pe copertă scrie eseuri conversaționale.

PPS: Reproduc totuși un fragment, la cerere:

– Măi, eu te-am întrebat un lucru simplu – l-a întrerupt „Kogălniceanu”: ți-a spus Crișan să schimbi priza sau nu? E vorba de o priză de 8 lei, nu de o avere!

De cinci ori a pus „Kogălniceanu” întrebarea, de cinci ori „Eminescu” s-a eschivat. Am aflat că era defectă „friteuza”, că și ea „corentează”, și robineții de la bucătărie „corentează”, că o mică piesă a fost înlocuită, că împământarea e insuficientă, dar, dacă primise sau nu ordin să schimbe sau nu priza, nu am aflat. Nu a vrut, în ruptul capului, să spună. Așa că „Kogălniceanu” (am dedus că ar fi patronul localului sau ceva de genul acesta) a cedat și a trecut la capitolul „friteuză”:

– Ai reparat potenționetrul (sau reostatul?) de la friteuză? […]

Lecturi și amintiri

Thursday, August 1st, 2013

Aveam nevoie să-mi omor timpul cât o aștepam într-o cafenea pe O. Cum nu-mi place deloc să stau într-un local de unul singur și să mă uit pe pereți sau să ascult conversațiile plictisitoare ale străinilor, am intrat în librăria de alături și mi-am cumpărat cartea asta de la librarul cu femeia obraznică. Dacă prima piesă mi-a luat o lună s-o citesc cu întreruperi, în paralel cu alte cărți, Nina am citit-o în câteva ore.

Astăzi mi-am cumpărat Rătăcitorii de Olga Tokarczuk. Pare o lectură bună, mai ales după ce am descoperit  în primele pagini că părinții autoarei călătoreau cu Škoda și cu cortul, cărând cu ei scaune pliante și trusa de camping. Asta mi-a amintit de bunicii mei care aveau și ei o Škoda albă cu care mergeam la pădure în mod fraudulos și pe drumuri ocolite – asta pentru că pe vremea pantofarului împușcat din Scornicești nu aveai voie să circuli cu mașina decât în zilele pare sau impare, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare. Bunicul meu mai încerca uneori să fenteze regulile absurde din timpul regimului de tristă amintire. Odată a mâzgălit ultima cifră a numărului cu cretă albă, pentru că tăiase porcul și trebuia transportat exact într-o zi cu paritate neconvenabilă. Amintirile astea au oarecum legătură și cu Rătăcitorii, deoarece comuniștii ne-au ținut în loc ani de zile, încuiați după Cortina de Fier.

„Stând pe dig, fixând cu privirea apa, mi-am dat seama că – în pofida oricăror pericole – întotdeauna e mai bine când cineva se află în mișcare decât atunci când stă pe loc; că e mai nobilă schimbarea decât statornicia; că tot ce e nemișcat va fi supus degradării și se va preschiba în praf și pulbere, în timp ce tot ceea ce se află în mișcare va dura chiar și o eternitate.”

– Olga Tokarczuk, Rătăcitorii

Lecturi recente

Thursday, January 17th, 2013

Am terminat de citit Sindromul de Panică în Orașul Luminilor. Matei Vișniec a făcut să dispară  granițele dintre realitate și ficțiune în cartea asta, năucind cititorul, adică pe subsemnatul. Despre roman puteți afla mai multe pe LiterNet, chiar de la autor. Mă bucur că mai publică încă în română. Și eu vorbesc în limba natală când sunt amețit sau obosit sau n-am chef de nimeni și de nimic, chiar dacă-mi vine frecvent s-o tai afară din țară ca să mă conving că există și pe dincolo oameni retardați.

Citesc acum Ploile amare  de Alexandru Vlad, cam la un an și ceva după lansare. Scrie foarte bine, chiar dacă țăranii nu vorbesc elevat și chiar dacă nu a luat premiul Augustin Frățilă pentru romanul anului 2012. Acest premiu este votat de 20 bloggeri care ar avea un cuvânt de spus, deși după părerea mea nu reprezintă decât trafic și popularitate, respectiv chestii slabe. Nu îi cunosc, sunt conștient că or să se simtă jigniți dacă descoperă blogul meu obscur și citesc asta, însă îmi mențin părerea că niște hipsteri sau formatori de opinie nu au ce juriza concursuri. Am să pun acum legătură la cronica lui Alex Goldiș, care a lipsit de la lansare deși era invitat să vorbească. Sper totuși să fi citit cartea, pentru că eu nu i-am citit cronica decât pe sărite.

Farewell Boris

Tuesday, November 20th, 2012

Boris Strugatsky died in hospital on Monday 11/19. I’ve just finished reding Snail on the Slope. This is really saddening news.

Boris Strugatsky, portrait by Alexey Kurbatov

Boris Strugatsky, portrait by Alexey Kurbatov

Slaughterhouse-Five banned

Thursday, January 5th, 2012

Slaughterhouse-Five, a novel by Kurt Vonnegut, was banned by the school board in the city of Republic, Missouri on the account of its contents being profane and violating the teachings of the Holy Bible. Banned as in removed from the curricula and the school’s library. So, this would be a good time to read it, before it’s also prohibited in your banana republic.

In other news, Belarus has banned its citizens from accessing foreign Internet websites. If you’re in Belarus and are reading this now, please close the browser or risk $120 in fines. This is an extremist website promoting profane books.

Inevitabil

Tuesday, November 15th, 2011

Cu ceva timp în urmă, Andrei Doboș iși lansa un volum de poezii. Stăteam la un ceai în oraș, când mi-am amintit întâmplator de lansare. Verific ceasul; cam târziu, începuse deja de aproape o oră. Mi-am terminat repede infuzia de Mate și am pornit grăbit spre librărie. Pe când ajungeam, lumea pleca, însă nu mersesem ca să socializez, ci ca să văd ce-a scris omul care mi-a ocupat cândva bancheta din spate a mașinii. Am solicitat să văd deîndată cartea, iar după ce am citit câteva rânduri am și cumpărat-o pe loc. Inevitabil. Părea o carte bună și nu costa mult. Astăzi am ispravit lectura ei – a fost peste așteptări. Andrei este mereu conștient de starea vremii și foarte atent la detalii.

Wakefield

Sunday, October 30th, 2011

Pe vremea când citeam Dilema, respectiv înainte ca respectiva publicație să fie monopolizată de dreapta intelectuală conservatoare și ințesată cu texte ce fac apologia bisericii, una dintre rubricile mele favorite era Scrisori din New Orleans, semnată de Andrei Codrescu, în traducerea Ioanei Avădani.

Alaltăieri am descoperit în raftul de promoții al unei librării, o carte intitulată Wakefield, apărută la editura Polirom, semnată de același autor, în traducerea aceleiași traducătoare. La început am ezitat s-o cumpăr, deși era la preț redus; descrierea de pe verso și textul citit aleator nu m-au convins. Însă am dat la un moment dat peste o frază ce implica un colonel KGB-ul, confiscarea unor benzi cu Rolling Stones – muzică ce avea să răsune a doua zi din apartamentul cui? Ați ghicit, al colonelului KGB. Exact impulsul de care aveam nevoie ca să cumpăr cartea. Și bine am făcut, căci este o minunată satiră adusă societății americane contemporane, cu conflictele ei interetnice în era globalizării și a comunicațiilor electronice, cu personajele ei pestrițe – miliardari corporatiști, inițiați New Age, colecționari de artă și ecologiști militanți. Eroul cărți, un anume Wakefield, duce o viață liniștită în bârlogul său ticsit cu cărți. Într-o zi primește o vizită inoportună – nimeni altul decât Diavolul îi calcă pragul ușii. Cei doi încheie un pact la un pahar de scotch. Wakefield are un an să-și schimbe viața.

Mai mult nu spun. Citiți cartea.

Lecturi recente

Saturday, March 19th, 2011

Citesc în paralel Curcubeul dublu al lui Alexandru Vlad și Cometa Hale-Bopp a lui Daniel Vighi. Ultimul scrie povestiri de ± 1330 de semne cu amintiri din comunism și tranziție. Subiectele gravitează liber în jurul cometei. Vlad povestește întâmplări dintr-un sat situat de-a lungul unul drum național pe care mugesc accelerând camioane, dintr-o țară est europeană prospăt scăpată de sub comunism, care bate la ușa Europei. Capitolele, deși par a fi povestiri scurte la prima vedere, au continuitate. Găsiți aici un articol despre carte, apărut în revista Echinox.