Înot sincron

Cele scrise mai jos reprezintă părerea mea, total irelevantă, despre această carte. E scrisă sub forma unui răspuns, deoarece cartea în sine este la rândul ei un dialog. Nu este o recenzie.

Știu că o carte nu se judecă după copertă, la fel cum oamenii nu se judecă după îmbrăcăminte, însă tot ce scrie pe coperta s-a dovedit a fi adevarat. E un dialog fluid, personal și fără imagini, altele decât cele care reies din text. Mi-au plăcut mai mult părțile personale, poveștile de la bazin, de la Măguri, Alun, Grădina Zoologică Turda, etc. Gicu se îngrijorează degeaba în privința exprimărilor limitate; am citit foarte ușor părțile scrise de el. Când ești sincer nu prea ai cum s-o dai în bară. Voicu m-a cam amețit pe alocuri, nu pentru că n-ar fi sincer, ci pentru că așa scrie el uneori, amețitor. Dar m-a făcut să râd, nu odată.

Nu am așteptat răspunsuri de la această carte. Am citit-o doar pentru că eram curios ce aveați de spus. M-a lămurit cum stau lucrurile cu fotografia? Nu. Nici nu ar avea cum. Fotografia e doar un alt mod de a ne pune întrebări despre viață și despre lumea în care trăim. Nu oferă răspunsuri complete, nici certitudini matematice. M-a lămurit această carte despre cum să fac fotografii mai bune? Poate, dar asta depinde exclusiv de mine. Sunt de acord cu tot ce-ați scris? Nu neapărat. M-a ajutat să vă cunosc mai bine? Cu certitudine. Aș reciti cartea? Poate, cândva peste ani. Aș recomanda-o altora? Cu siguranță.

Oricum, vă mulțumesc pentru că ați scris o carte sinceră despre fotografie. În limba română. E un vid informațional în privința asta. Dar începe să se umple, în ritmul unei broaște țestoase.

Tags: , , ,

Leave a Reply