Turtă dulce
Iarna trecută am văzut o animaţie făcută de o unguroaică, doar din turtă dulce. Era despre o mulţime de oameni care s-au otrăvit cu turtă dulce şi au murit. A murit tot satul. Povestea era în ungureşte însă avea subtitrare în engleză. A fost foarte frumoasă animaţia. M-a lovit nostalgia. Când eram mic mergeam la băile Felix cu bunicii. Acolo se prindeau ungurii şi vedeam animaţii în ungureşte la televizor. Acelea nu erau subtitrate, iar eu nu înţeleg o iotă. Dar erau drăguţe.
Tags: animaţie, nostalgia, turtă dulce
February 27th, 2010 at 21:19
nostalgie spui dupa animatii de tipul acela? erau taare plicticoase (iti spune asta o romanca ce vorbeste si ungureste). :D
insa cand vine vorba de turta dulce, m-a luat si pe mine nostalgia prin anii din urma cand aproape disparuse. cand eram copil o gaseam intr-o gramada de forme si culori cu obisnuitele oglinzi (nu stiu care era semnificatia lor) coapte impreuna cu aluatul.
February 28th, 2010 at 23:50
Ştiu, dar erau singurele animaţii şi păreau atât de frumoase. Iar ungurii dădeau în fiecare seară nu doar sâmbăta. Ţin minte că erau unele cu ceva şoarece care mergea la culcare la final – un fel de poveste de seară pentru adormit copii. Nu despre asta este nostalgia, despre un eveniment prezent care ne trezeşte amintiri frumoase din trecut?
Oglinzi? Isn’t that a bit dangerous?
March 1st, 2010 at 04:16
yup, erau oglinzi in mijlocul turtei, vorbesc foarte serios. un soi de atentionare… erau atat de migalos colorate si facute (+ faza cu oglinda) incat iti era mila sa le mananci :)
March 2nd, 2010 at 04:39
MIe-mi placeau desenele alea.. cam toate (e drept ca nu prea aveam altele).
“Esti mese” (povestea de seara) se numea emisiunea .. da’ cred ca exista si acum pe programul M1 (fostul MTV1) :)
March 5th, 2010 at 01:35
& mie imi placeau desenele & nici io nu intelegeam mare lucru. Din cind in cind se mai nimerea careva pe linga sa traduca, da’ nu conta asa mult ce se vorbea pe prin ele. :-)