Spirtieră din badog
Victor mi-a povestit că în excrusia lui cicloturistică prin Europa a rămas fără butelie la arzătorul pe gaz şi n-a mai reuşit să găsească decât cu greu rezervă. Mai apoi a primit de la ceva neamţ o spirtieră pe care a gătit tot restul excursiei. Combustibil pentru spirtieră se găseşte cam în orice magazin de menaj, metalo-chimice sau benzinărie. Cel mai bine funcţionează cu alcool denaturat: alcool tehnic sau sanitar. Spirtiera funcţionază însă cam cu orice alcool cu o concentraţie de 50% sau mai mare. Combustibilul este în plus ecologic, deoarece este produs cel mai adesea prin fermentarea zaharurilor obţinute din diverse materii organice. Consumul de combustibil este dublu faţă de amestrecurile de butan-propan, sau în jur de 80…100 g pentru trei mese pe zi. Cu 30 g de alcool vă puteţi prepara 500 ml de ceai sau de supă instant.
O spirtieră simplă, foarte uşoară şi cu volum mic se poate confecţiona artizanal din una sau două cutii (badoage) din aluminiu, cum sunt cele în care este ambalată berea sau băuturile carbogazoase. Cel mai adesea o veţi găsi sub denumirea de Pepsi can stove. Există mai multe variante, unele deschise, altele sub presiune. Cea standard este compusă din trei piese: două funduri de badog dintre care unul întreg iar altul decupat în care se practică găuri cu un obiect ascuţit, de exemplu o pioneză pentru notiţe; între cele două piese introduse una în alta se aşează o bucată de tablă roluită, rezultată prin decuparea uneia dintre cutii. Pentru detalii şi desene consultaţi articolul de pe Wikipedia. Aici aveţi o fotografie cu spirtiera confecţionată de mine, în funcţiune.
Tags: badog, gătit în natură, spirtieră
January 16th, 2010 at 19:22
O spirtiera identica am vazut la un prieten acasa… in baie. Era pusa langa un borcan cu fosfor rosu si un pumn de pastile etichetate pseudo-efedrina.
Pepsi really can stove.
January 16th, 2010 at 20:15
Noi folosim spirtiera ca să ne pregătim ceaiul, cafeaua, supa instant şi mâncarea atunci când suntem plecaţi în excursie la munte. Bănuiesc că există şi altfel de excursionişti care au găsit întrebuinţări alternative.
January 17th, 2010 at 02:43
E vorba despre un sistem TRANGIA. E una din piesele de rezistenta din echipamentul de tura. Am amintiri foarte faine. NU pot uita ziua cand mi-a fost dat sistemul, nici seara cand la intrare in FAGARAS a facut un salt din ranita in mijlocul drumului (daca TRECEA un tir cu siguranta bucataria mea era o amintire) sau cea mai buna mamaliga facuta la foc mic in cetatea SIGHISOAREI.
Punctele tari sunt urmatoarele. Spirt gasesti pe toate gardurile. Poti face ceai (are ceainic), supa si oua. Are tigaie pe care o poti utiliza ca bol, farfurie, capac:). Aici mai sta cutitul si lingurita din plastic. Are o protectie impotriva vantului. Daca-l folosesti in natura nu ai probleme cu flacara si temperatura-i constanta.
Puncte slabe. Are aproape un kilogram. Nu-i rapid. Fierbe apa mai greu, dar pentru un boem mai putin conteaza timpul. Sa am mamaliga facuta.
GELU afla ca-n planurile mele bate un vant estic. Ceva KRAKOVIA-KIEV-ODDESA-CHISINAU :) prin vara.
January 17th, 2010 at 10:11
Întotdeauna mâncarea făcută cu greu în excursii e cea mai bună. Îmi amintesc şi eu de supa instant plină cu cenuşă făcută în Rodnei la foc mic cu vreascuri de ienupăr (nu, n-am tăiat ienuperi) şi alte uscături găsite în zona şeii Gărgălău. Pe vremea aceea nu aveam arzător pe gaz şi nici spirtieră; umblam prin munţi cu iluzia că oriunde şi oricând se poate face un foc straşnic. Între timp am mai crescut, ne-am mai maturizat…
Victor, atâta timp cât nu mergi la ruşi e ok. Un prieten a fost închis acolo opt luni de zile pentru o tâmpenie – a comentat ceva aiurea. Aparent ruşii te bagă la bulău din tot felul de motive semi-obscure, iar vameşii şi miliţienii sunt obişnuiţi cu ideea că turist = şpagă. Mai multe despre excursii pe două roţi în est poţi citi pe blogul lui Mihai Barbu dacă eşti curios – cel cu Mongolia de la blogroll.
January 18th, 2010 at 00:31
Dupa sesiune intram in productie de serie!
January 19th, 2010 at 14:00
Povestea lui Mihai Barbu a fost prezentata la Garantat 100% zilele trecute. Mi-a placut cand spunea ca-i o diferenta intre turist si calator.
“Turistul e persoana care se da jos din autocar si face poze si apoi ajuns in camera de hotel le descarca pe laptop. Ajuns acasa, dupa 7 zile, le arata prietenilor cat de fain o fost.”
Calatorul in viziunea lui Mihai Barbu e ca o meserie. O faci in fiecare zi…
Pe drum a stat la povesti cu oameni care din Marea Britanie au pornit cu trenul, cu masina pe jos spre Mongolia. :)
Eu mai degraba as spune ca hoinarul e tipul calatorului care se indreapta spre initiere…
January 19th, 2010 at 15:48
Victor, am citit partea aia cu Mongol Rally. Pentru restul aştept cartea.