Dintr-un tufiş se aude “miau!”
Acesta este titlul ultimei cărţi a lui Ioan Buteanu, vecin de scară şi fost profesor de română pe când eram în clasa a opta. Titlul şi coperta cărţii ne-ar putea induce în eroare, întrucât în paginile ei vom descoperi de fapt povestea fantastică a unui un peşte plictisit dintr-o baltă obişnuită – un tău mocirlos populat de câţva peşti, broaşte, bivoli ocazionali, având în imediata apropiere un transformator electric mare şi zumzăitor. Printr-un concurs de împrejurări peştişorul nostru sfârşeşte într-un borcan de murături din camera unor copii, unde descoperă noi forme de comunicare, datorită cărora are mai apoi o întâlnire neaşteptată cu Charles Darwin. Evoluează, ca să spunem aşa – până când ajunge într-un punct mort. Şi cum pisica, unduitoare, plutind parcă în mersul ei uşor, este forma finală a oricărei evoluţii, chiar şi peştişorul nostru tinde a sfârşi în cele din urmă sub o formă felină. Va reuşi el oare, sau se va zbate degeaba, precum un peşte pe uscat?
Tags: cărţi, Charles Darwin, evoluţie, Ioan Buteanu, peşte, pisică
July 5th, 2009 at 13:03
Jesus!!! Ce carte! hahaha
E de copii sau ii cu subintelesuri politice? Mai ales ca titlul vorbeste de mitze, in timp ce cartea e despre pesti. ;-)
July 5th, 2009 at 22:44
Ar putea fi şi pentru copii, însa este în egală măsura pentru oameni mari – oarecum la fel ca şi Micul Prinţ. Nu, nu e cu subînţelesuri politice, slavă cerului. Cred că e mai degrabă o metaforă despre viaţă. Poţi să citeşti pe blogul autorului primul capitol – dă click pe legătura din articol cu numele său.
July 6th, 2009 at 16:38
ce destin! am eu o teorie cu oamenii-câine (dependenţi) vs oamenii-pisică (independenţi) [sună mai frapant în engleză- dog-people, cat-people]. clasificarea diferă de oamenii-ciocolată (yang) vs oamenii-vanilie (yin). a, dacă le-am combina? yang-cat, yin-cat; yang-dog, yin-dog. nu zic eu care-s.
July 6th, 2009 at 18:53
ce evolueaza societatea. isi fac profesorii bloguri. si mai si promoveaza cartile lor pe ele. e o chestie…
acum, intre noi fie vorba, din ce scrii, inceputul cam aduce a finding nemo. :D
July 11th, 2009 at 14:45
Ana, cu siguranta trebuie sa existe si oameni-scortzisoara!
July 22nd, 2009 at 13:55
Hihi, sună interesant! Apropo de “miau”, de curând mi-am achiziţionat această carte. Abia aştept să o lecturez. ;))
P.S.: Din totdeauna mi-am dorit ca pisica mea să vorbescă, să citească ziarul şi să bea ceai dimineaţa în compania mea.
July 23rd, 2009 at 23:33
Eu îmi beau ceaiul în compania motanului aproape în fiecare dimineaţă. Cred că e destul de uman oricum, chiar dacă nu citeşte ziarul. De vorbit vorbeşte pe limba lui, însă ne înţelegem destul de bine.