Lecturi și amintiri

Aveam nevoie să-mi omor timpul cât o aștepam într-o cafenea pe O. Cum nu-mi place deloc să stau într-un local de unul singur și să mă uit pe pereți sau să ascult conversațiile plictisitoare ale străinilor, am intrat în librăria de alături și mi-am cumpărat cartea asta de la librarul cu femeia obraznică. Dacă prima piesă mi-a luat o lună s-o citesc cu întreruperi, în paralel cu alte cărți, Nina am citit-o în câteva ore.

Astăzi mi-am cumpărat Rătăcitorii de Olga Tokarczuk. Pare o lectură bună, mai ales după ce am descoperit  în primele pagini că părinții autoarei călătoreau cu Škoda și cu cortul, cărând cu ei scaune pliante și trusa de camping. Asta mi-a amintit de bunicii mei care aveau și ei o Škoda albă cu care mergeam la pădure în mod fraudulos și pe drumuri ocolite – asta pentru că pe vremea pantofarului împușcat din Scornicești nu aveai voie să circuli cu mașina decât în zilele pare sau impare, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare. Bunicul meu mai încerca uneori să fenteze regulile absurde din timpul regimului de tristă amintire. Odată a mâzgălit ultima cifră a numărului cu cretă albă, pentru că tăiase porcul și trebuia transportat exact într-o zi cu paritate neconvenabilă. Amintirile astea au oarecum legătură și cu Rătăcitorii, deoarece comuniștii ne-au ținut în loc ani de zile, încuiați după Cortina de Fier.

„Stând pe dig, fixând cu privirea apa, mi-am dat seama că – în pofida oricăror pericole – întotdeauna e mai bine când cineva se află în mișcare decât atunci când stă pe loc; că e mai nobilă schimbarea decât statornicia; că tot ce e nemișcat va fi supus degradării și se va preschiba în praf și pulbere, în timp ce tot ceea ce se află în mișcare va dura chiar și o eternitate.”

– Olga Tokarczuk, Rătăcitorii

Tags: , , , , ,

4 Responses to “Lecturi și amintiri”

  1. Cris Says:

    Ii fain fragmentul. I like it :-)

  2. ggl Says:

    Cam toată cartea e cu meditări de felul acesta împletite cu ciudățenii, curiozități sau povești despre diverși oameni care se întrerup pentru ca mai apoi să continue. E consistent cu ceea ce spune autoarea despre modul în care a scris cartea: și-a notat în carnețel sau pe petice de hâtrie și la urmă cred că a asamblat totul. În framgmentul cu Skoda părințolor ei scrie că ei călătoresc pentru a se întoarce întotdeauna acasă, iar apoi mai e unul despre trenurile pentru lași, cele cu vagon de dormit, în care călătoresc cei cărora le e frică să zboare cu avionul. Într-un astfel de tren mi-am petrecut recent și eu 36 de ore de calvar (Cluj-Mangalia, dus-întors), nu pentru că mi-ar fi teamă să zbor, ci pentru că nu există avion pe ruta respectivă, familia mea s-a dat peste cap să ne facă rost de bilete cu reducere. Le e frică să ne lase să mergem cu autocarul, mai ales după accidentul acela din Muntenegru, de parcă nu ar fi tot timpul accidente rutiere peste tot.

    În definitiv cred că ți-ar place cartea, mai ales pentru partea cu ciudățeniile.

  3. Cris Says:

    Cu alte cuvinte as face bine sa o cumpar/descarc de undeva. :-D

    Cu autocaru’ ii nasol sa mergi 36 de ore si daca nu se rastoarna. Nasoala ruta…

  4. ggl Says:

    Cu autocarul ar fi durat 12 ore dus, 12 intors, total 24. Adica 66% din timpul pierdut pe tren. Cica au reparat tronsonul Bucuresti-Constanta acum cativa ani, iar dupa reparatii trenul face cu 40 de minute mai mult.

    Dezavantajul cu autocarul e ca aia intra uneori in niste depasiri de iti vine rau, deci clar risti sa o mierlesti. In Europa soferii romani de autocar sunt campioni la accidente rutiere cu morti si raniti. Plus ca ne-au pus Pro(st)FM tot drumul si am ajuns la destinatie spalati pe creier cu hiturile verii. Macar pe tren am auzit doar zgomorul monoton al rotilor pe sine, scartaituri si galagia copiilor de pe hol, toate mult mai tolerabile decat hiturile verii (vreo 4-5) repetate la nesfarsit.

Leave a Reply