Stalker n-am avut răbdare să-l vizionez cu atenţie; e un film greoi care decurge foarte încet. În concluzie n-am înţeles nimic. Picnic la marginea drumului e posibil s-o fi citit când eram mai mic, însă nu îmi amintesc cu certitudine. Acum am s-o recitesc, iar apoi am să încerc să revăd filmul. Ceea ce ştiu cu însă cu certitudine este că mi-a plăcut Scarabeul în muşuroi, o altă carte a celor doi scriitori ruşi.

Cris, extratereştrii fraţilor Strugaţki sunt cu totul şi cu totul speciali – foarte diferiţi de cei pe care-i ştim din producţiile hollyoodiene. În Picnic la marginea drumului ei sunt demult plecaţi, însă au lăsat în urmă firmituri, asemenea unor turişti neglijenţi. Aceste firmituri sunt exact ceea ce Stalker caută în interiorul Zonei.

tocmai am văzut “home”, filmul egollogist despre drama planetei noastre al anului 2009. un fel de film cum au fost: un adevăr inconvenabil pentru anul 2006 sau earth pentru anul 2007.

filmul e ok, lacrimogen pentru mâncătorii de chipsuri şi pentru devoratorii de soda. faza e că majoritatea chestiilor pe care le narează, mai ales cele de la început le ştim prea bine. iar cele de la sfârşit le-am tot văzut prin documentarele de la national geographic. şi din câte mi-am dat seama şi tu te uiţi pe acolo. oricum filmul e bun, o oră şi câteva minute, cât ţine, e un fel de recapitulare a documentarelor despre natură şi noi, narată pe fondul unor imagini aeriene asupra planetei noastre.