Hotelul “La crucea alpinistului”
Arkadi şi Boris Strugaţki sunt cunoscuţi în special datorită faimoasei ecranizări a lui Andrei Tarkovski, Călăuza, după romanul lor, Picnic la marginea drumului. Hotelul “La crucea alpinistului” este un roman poliţist ştiinţifico-fantatsic a cărui acţiune se petrece într-un un hotel situat în interiorul unei văi izolate din Alpi.
Inspectorul de poliţie Peter Glebski pleacă în concediu la munte sperând să schieze şi să se relaxeze. Proaspăt ajuns la hotel, el este martorul unor evenimente ciudate pe care patronul le pune pe seama unui alpinist ce şi-a pierdut de curând viaţa escaladând un vârf din apropiere. Astfel, în hotel apar pipe fumegânde fără proprietar, urme de picioare desculţe pe podea, duşuri care funcţionază din proprie iniţiativă sau pantofi lăsaţi la uscat care dispar şi apar de la sine în alte încăperi.
Rând pe rând, inspectorul intră în contact cu ceilalţi oaspeţi care se dovedesc a fi nişte indivizi destul de pestriţi: un iluzionist de renume, acompaniat de unicul copil al scumpului său frate defunct, un fizician excentric care se caţără pe cele mai dificile suprafeţe, un bogătaş morocănos şi frumoasa sa soţie mondenă, un prezumptiv avocat în probleme de minori care soseşte însoţit de o namilă de viking ce se recomanda drept funcţionar de stat. Acestora li se adaugă patronul hotelului, mecanic priceput şi inventator, menajera, o femeie destul de proastă şi un Saint-Bernard surprizător de inteligent. Misterul care pluteşte în jurul anturajului este amplificat şi mai mult de către patron, care se lansează adesea în discuţii despre alchimişti, vrăjitori sau fantome.
La scurt timp are loc o crimă; apare un cadavru în împrejurări misterioase, ies la iveală diverse ipoteze care sunt însă contrazise de diferite evenimente inexplicabile. Situaţia se complică şi mai mult când o avalanşă blochează calea de acces spre hotel, izolând personajele nostre faţă de lumea exterioară. Curând, inspectorul nostru realizează că lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par — toate indiciile sale duc spre explicaţii transcendentale. Chiar şi aşa, ce inspector de poliţie în toate minţile ar presupune că unii dintre suspecţii săi sunt extratereştri?
Romanul fraţilor Strugaţki povesteşte nu atât despre fantome, zombi, vârcolaci şi farfurii zburătoare, cât despre o recurentă dilemă umană — cum am reacţiona în cazul unui contact cu o altă civilizaţie?
Tags: Arkadi & Boris Strugaţki, cărţi, roman poliţist, science-fiction
June 15th, 2009 at 22:07
în principiu nu îmi plac filmele poliţiste, însă ăsta pare a fi genul de film care să îmi placă. poveştile sf m-au atras dintotdeauna, iar cosmos e un cuvânt cu o fascinaţie ciudată pentru mine şi asta de când eram mic copil.
tocmai am văzut “home”, filmul egollogist despre drama planetei noastre al anului 2009. un fel de film cum au fost: un adevăr inconvenabil pentru anul 2006 sau earth pentru anul 2007.
filmul e ok, lacrimogen pentru mâncătorii de chipsuri şi pentru devoratorii de soda. faza e că majoritatea chestiilor pe care le narează, mai ales cele de la început le ştim prea bine. iar cele de la sfârşit le-am tot văzut prin documentarele de la national geographic. şi din câte mi-am dat seama şi tu te uiţi pe acolo. oricum filmul e bun, o oră şi câteva minute, cât ţine, e un fel de recapitulare a documentarelor despre natură şi noi, narată pe fondul unor imagini aeriene asupra planetei noastre.
June 15th, 2009 at 22:40
Depinde evident de civilizatie! Daca is de genul veni, vidi, vici probabil n-am avea timp suficient sa reactionam.
June 16th, 2009 at 07:46
Făniţă, vezi că asta cu alpinistul mort este carte, nu film.
Stalker n-am avut răbdare să-l vizionez cu atenţie; e un film greoi care decurge foarte încet. În concluzie n-am înţeles nimic. Picnic la marginea drumului e posibil s-o fi citit când eram mai mic, însă nu îmi amintesc cu certitudine. Acum am s-o recitesc, iar apoi am să încerc să revăd filmul. Ceea ce ştiu cu însă cu certitudine este că mi-a plăcut Scarabeul în muşuroi, o altă carte a celor doi scriitori ruşi.
Cris, extratereştrii fraţilor Strugaţki sunt cu totul şi cu totul speciali – foarte diferiţi de cei pe care-i ştim din producţiile hollyoodiene. În Picnic la marginea drumului ei sunt demult plecaţi, însă au lăsat în urmă firmituri, asemenea unor turişti neglijenţi. Aceste firmituri sunt exact ceea ce Stalker caută în interiorul Zonei.
June 17th, 2009 at 00:58
Interesting…