Despre creștinarea dacilor

Zamolxis a fost un sclav care a trăit printre greci înțelepți. După ce a fost eliberat, s-a îmbogățit și s-a întors înapoi în țară sa, unde a dat niște chefuri cu căpeteniile dacice. Pe fondul consumului de vin le-a povestit că nu vor muri ci vor merge într-un loc în care vor trăi fericiți întru eternitate. Ca să fie mai convingător și-a săpat un adăpost subteran în care s-a ascuns timp de trei ani fără să spună nimănui nimic. Dacii l-au crezut mort și l-au jelit. În al patrulea an, după ce i s-au terminat mâncarea și vinul, după ce s-a plictisit de aceleași papirusuri cu femei dezbăcate, a ieșit de acolo. Văzându-l, dacii s-au minunat și l-au crezut pe cuvânt. Nu-i de mirare că i-a creștinat Sf. Andrei. Erau oameni simpli și cam naivi. Le plăcea să bea vin, deci treaba cu trupul și sângele a mers la fix.

Dacă mai vine vreun individ cu vin și cu texte din astea mai bine așteptați până a doua zi. Mai gândiți-vă dacă are sens să verificați o asemenea afirmație.

Tags: , , ,

3 Responses to “Despre creștinarea dacilor”

  1. Cris Says:

    Mai nou electoratul se cistiga cu sticle de palinka, deci de-a lungul secolelor probabil ca au evoluat.

  2. ggl Says:

    Pălinca îi scumpă, n-o pradă ei pe electorat. Cu cârnați și fasole, deși mai sugestiv ar fi cu cârnaț și ouă, măcar să știe oamenii la ce să se aștepte (în viața asta sau cea de apoi).

  3. Cris Says:

    God, asta ii chiar buna! hahaha

Leave a Reply