Wakefield

Pe vremea când citeam Dilema, respectiv înainte ca respectiva publicație să fie monopolizată de dreapta intelectuală conservatoare și ințesată cu texte ce fac apologia bisericii, una dintre rubricile mele favorite era Scrisori din New Orleans, semnată de Andrei Codrescu, în traducerea Ioanei Avădani.

Alaltăieri am descoperit în raftul de promoții al unei librării, o carte intitulată Wakefield, apărută la editura Polirom, semnată de același autor, în traducerea aceleiași traducătoare. La început am ezitat s-o cumpăr, deși era la preț redus; descrierea de pe verso și textul citit aleator nu m-au convins. Însă am dat la un moment dat peste o frază ce implica un colonel KGB-ul, confiscarea unor benzi cu Rolling Stones – muzică ce avea să răsune a doua zi din apartamentul cui? Ați ghicit, al colonelului KGB. Exact impulsul de care aveam nevoie ca să cumpăr cartea. Și bine am făcut, căci este o minunată satiră adusă societății americane contemporane, cu conflictele ei interetnice în era globalizării și a comunicațiilor electronice, cu personajele ei pestrițe – miliardari corporatiști, inițiați New Age, colecționari de artă și ecologiști militanți. Eroul cărți, un anume Wakefield, duce o viață liniștită în bârlogul său ticsit cu cărți. Într-o zi primește o vizită inoportună – nimeni altul decât Diavolul îi calcă pragul ușii. Cei doi încheie un pact la un pahar de scotch. Wakefield are un an să-și schimbe viața.

Mai mult nu spun. Citiți cartea.

Tags: , , ,

4 Responses to “Wakefield”

  1. VM Says:

    Astept sa o termini atunci :)

  2. Ihrielle Says:

    Tiii, si o vazusem la reducere acum cateva luni si am ezitat -o cumpar. Evident ca pana la urma am decis sa nu.

  3. Ihrielle Says:

    Am cumparat-o si am citit-o. Nu e rea, dar parca m-a dezamagit diavolul ala. Era cam “obosit” :))

  4. ggl Says:

    Și VM a zis că se aștepta la un final ceva mai animat. Mie mi-a plăcut, inclusiv diavolul – parcă era destul de uman.

Leave a Reply