Obiceiurile vechi

Dispar greu.

Adesea mi se întâmplă aștepând la rând la pâine să aud câte un pensionar interbelic care cere vânzătoarei o pâine mai coaptă. Vânzătoarea privește încurcată clientul și-l îndeamă să-și aleagă ce pâine crede de cuviință. Uneori zâmbește sau mai scapă câte o replică, în funcție de dispoziția momentului. Oamenii care stau la rând așteaptă răbdători. Toate pâinile de pe raft sunt la fel de coapte. Au fost pregătite într-un cuptor modern, pe vatră, la temperatură constantă pentru un timp bine determinat. Temperatura și timpul au fost reglate electronic. Omul care introduce pâinea în cuptor și-o scoate de acolo coaptă a fost singura variabilă aleatoare din procesul de coacere al pâinii. Asta dacă cuptorul în cauză era fără alimentare automată. Așadar rareori mai găsești în ziua de azi la magazin o pâine mai coaptă sau una insuficient de coaptă.

Tags: ,

6 Responses to “Obiceiurile vechi”

  1. Ihrielle Says:

    Eu am cumparat o paine care era, scuzati expresia, arsa pe fund. Pardon, nu arsa, ci carbonizata. Neagra.
    Am descoperit-o de dimineata in frigider si am aruncat-o. Daca stiam ca exista doritori, o faceam degraba colet pe cheltuiala proprie :)

  2. ggl Says:

    Mda, unii mai reușesc să învingă chiar și tehnologia modernă, aparent. Mă refer la cei care au reușit să ardă pâinea.

  3. Phidas Says:

    Nu se mai cumpara jumatati de paine?

  4. ggl Says:

    Ba se mai cumpără: “O jumătate de pânie vă rog, dar să fie mai coaptă.”

  5. polimedia.us/fain/ Says:

    Obiceiurile vechi — null blog…

    Carcotas. Si eu mai cer cateodata o paine mai coapta sau una mai veche. Nu primesc, dar asta nu ma impiedica sa sper….

  6. armin Says:

    din pacate traim intr-o epoca a uniformitatii – este greu sa mi dau seama daca ceea ce vedem este modelul exemplar reprodus la nesfarsit sau multiplicarea unui model imperfect.
    foarte fain blogul tau

Leave a Reply