Astăzi am primit un mesaj foarte important de la o vecină din Bulgaria.
Se pare că Chevron a primit autorizaţie pentru exploatarea gazelor de şist în România printr-o metodă invazivă şi periculoasă pentru mediul înconjurător, interzisă în mai multe ţări europene. Această metodă, numită fracturare hidraulică, presupune injectarea unui amestec de apă, nisip şi chimicale, unele toxice, în subsol pentru a elibera aceste gaze din zăcământ. Rezultatul este contaminarea apei freatice cu substanţele toxice injectate şi elemente eliberate din subsol. Aceasă metodă poate provoca şi cutremure. România şi Bulgaria împart un zăcământ important de gaze de şist. Dacă una dintre cele două ţari începe exploatarea prin metoda fracturării hidraulice, cealaltă va fi afectată. În Bulgaria au avut loc proteste în urma cărora guvernul lor a decis să impună un moratoriu şi să retragă companiei licenţa de exploatare. Bulgarii sunt mai dependenţi de gazul rusesc decât noi, deci sunt cu atât mai interesaţi să-şi exploateze resursele.
În SUA gazele de şist se exploatează deja, iar problemele nu au întârziat să apară. Puteţi urmări aici un documentar despre asta. Vă previn însă că e destul de lung.
Apelez la eventualii cititori pentru a transmite mai departe acest mesaj. Primul pas este să informăm publicul. Problema este foarte serioasă. Fără apă şi pământ curat vom avea şi mai multe probleme decât avem acum. Ţin să vă amintesc că arealul de exploatare a gazelor de şist din Dobrogea este undeva între Constanţa şi Călăraşi, deci relativ aproape de CNE Cernavodă. Nu ne putem permite creşterea riscului seismic în această zonă.
FreeBSD 9.0 has been released. A lot of important new features were added, such as FFS softupdates journaling, ZFS v28, HAST framework, Capsicum kernel sandboxing, user-level DTrace, TCP/IP congestion control framework, NFSv4, High Performance SSH, LLVM compiler infrastructure and clang, Sony PS3 support for the powerpc branch, and this new installer called bsdinstall.
Slaughterhouse-Five, a novel by Kurt Vonnegut, was banned by the school board in the city of Republic, Missouri on the account of its contents being profane and violating the teachings of the Holy Bible. Banned as in removed from the curricula and the school’s library. So, this would be a good time to read it, before it’s also prohibited in your banana republic.
In other news, Belarus has banned its citizens from accessing foreign Internet websites. If you’re in Belarus and are reading this now, please close the browser or risk $120 in fines. This is an extremist website promoting profane books.
Am dat recent peste un articol în care apar câteva elemente prezente pe lângă aur şi argint în minereul de la Roşia Montană. Lista arată cam aşa: arsen ~5000 g/t, vanadiu ~2500 g/t, titan ~1000 g/t, galiu ~300 g/t, crom ~50 g/t, nichel ~30 g/t, cobalt ~30 g/t, germaniu ~20 g/t, molibden ~10 g/t, wolfram cantitate nespecificată. Înafară de faptul că galiul este un element destul de scump folosit la fabricarea semiconductorilor, doresc să vă atrag atenţia asupra arsenului, un element foarte toxic care se acumulează în ţesuturi. Dacă cifrele sunt reale, pentru fiecare 1,5 g de aur şi 11,7 g de argint extrase dintr-o tonă de minereu vor fi eliberate în mediu 5 kg de arsen. Este un fapt cunoscut că nămolurile din iazurile de decantare ale exploatărilor miniere sunt foarte des contaminate cu metale grele¹ cum ar fi mercur, arsen, plumb, cadmiu. Aceste elemente se infiltrează apoi în pânza freatică de unde ajung în apa potabilă sau se fixază în ţesuturile organismelor acvatice.
Concentraţia admisibilă de arsen în apa potabilă este de 10 ppb (10 μg/l) conform standardelor europene. Organizaţia Mondială a Sănătaţii estimează² că expunerea pe durată îndelungată la arsen provenit din apa freatică, în concentraţii de peste 500 μg/l, cauzează moartea a 1 din 10 adulţi.
1 Precizăm că arsenul este de fapt un metaloid. Termenul de metale grele este utilizat în mod curent pentru a desemna elementele toxice ale căror compuşi provoacă poluarea mediului înconjurător.
2 Arsenic in drinking water: a worldwide water quality concern for water supply companies, D. van Halem, S. A. Bakker, G. L. Amy, and J. C. van Dijk
Looks like Bill Gates trying to partner up with China in order to test the TerraPower TWR. We’ve been wondering about this design, namely about the heat transfer medium, nuclear waste management and reactor decommissioning. There’s no information about these issues on the TerraPower website and we all know the devil is in the details. Then we found out about a guy named Kirk Sorensen criticising the concept. He addressed exactly the last two points while providing a hint about the first. It turns out the heat transfer medium to be used by the TWR is liquid metal. Probably sodium. TerraPower’s idea of decommissioning and nuclear waste management is burying the whole thing once the nuclear fuel has been used up. Sorensen thinks it’s a bad idea to simply bury a 60 year old container with sodium and plutonium in it and any sane person would fully agree with him. Why? Well, probably because sodium is flamable and will explode in contact with water, while plutonium is radioactive and accumulates in the human body. In the end you essentialy have a big dirty bomb buried underground.
Looking at the footnote about Sorensen’s criticism we’ve found this video. It’s mainly a description of the LFTR and how this techology differs from current designs. Really interesting.
N-ar face nimic pentru vecinii lor. De exemplu n-ar ridica nişte siguranţe.
În blocul în care locuiesc fiecare apartament este dotat cu întrerupătoare automate cu protecţie diferenţială, cărora am să le spun în continuare siguranţe, de dragul simplificării. Aceste siguranţe împreună cu contoarele se află în tabloul general de distribuţie situat la parter. Deseori când se ia curentul şi vine imediat, aceste siguranţe decuplează şi râmân decuplate până când sunt cuplate la loc manual, respectiv până când vine cineva şi le ridică. E un lucru foarte bun că decuplează pentru că regimurile tranzitorii de genul acesta sunt destul de periculoase pentru aparatura electronică. În plus, dacă vrei să te sinucizi făcând baie cu fierul de călcat conectat la priză, nu poţi pentru că protecţia diferenţială decuplează la un curent rezidual de 30 mA, iar că să crăpi e nevoie de ~70 mA. Sau dacă pur si simplu ai ghinionul să te curentezi. Te alegi în schimb cu o scuturătură ce durează sub o secundă şi te trezeşti în înuneric în caz că-i noapte afară. Dar să lăsăm asta şi să ne întoarcem al oile noastre electrice, anume la vecini.
Noaptea trecută a avut loc din nou evenimentul descris mai sus. Nu, n-a încercat nimeni să se sinucidă. A bătut vântul, probabil s-au atins ceva linii electrice şi s-a întrerupt pentru foarte scurt timp alimentarea cu energie electrică. Mă trezesc dimineaţa îmbrăcat în pijama şi buimac, deschid firigiderul: întuneric. Verific lumina, pauză. Mă uit la termostat, 18 grade. Nu-i de mirare că n-a pornit centrala. O fi sărit iar protecţia diferenţială, sau au uitat ăia de la Electrica să-şi verifice contul şi-au trimis un echipaj nocturn să mă debranşeze de urgenţă pentru neplata facturilor la ghişeul lor cu cozi interminabile? Cel mai probabil prima variantă. Mă schimb şi verific lumina de pe palier. Merge. Mă întorc în casă să-mi iau o haină şi să cobor la tabloul general de distribuţie. Când intru aud o uşă închizându-se. Cineva tocmai şi-a ridicat siguranţa probabil. Cobor la parter, deschid uşa tabloului general şi încep să ridic siguranţele la toate apartamentele. Adică exact ceea ce nu i-a dus capul pe vecinii mei să facă. Cine ştie, poate alţii or fi preferând să stea pe întuneric? În frig? Să facă economie de curent? Să li se strice mâncarea în frigider? Nu e cazul, că-i iarnă. Dar de era vară şi erau duşi la mare, li se împuţea peştele sau porcul din congelator? Curgea apă cu stricăciune pe jos? Puţea pe tot palierul a mortăciune? Mă găndesc că da. Fiind iarnă, în cel mai rău caz le-ar fi îngheţat instalaţiile celor plecaţi la socri de sărbători, iar când s-ar fi dezgheţat ar fi inundat vecinii de sub, aşa cum a păţit anul trecut un vecin care a făcut economie. Din fericire locuieşte la parter şi s-a inundat doar pe el. Însă alt deştept de la doi care a făcut şi el economie i-a inundat pe cei de la unu şi pe vecinul prevăzător de la parter.
Dragi vecini, când mai coborâţi să ridicaţi siguranţele gândiţi-vă şi la alţii, nu doar la voi. Sau gândiţi-vă măcar dacă v-ar place să pută în bloc a mortăciune sau să fiţi inundaţi de vecinul de deasupra care a lăsat centrala în funcţiune pe temperatura de gardă, însă a uitat să închidă apa înainte să plece.
PS: Mulţumim lu’ Mike pentru contribuţiile de ordin tehnic.
Zamolxis a fost un sclav care a trăit printre greci înţelepţi. După ce a fost eliberat, s-a îmbogăţit şi s-a întors înapoi în ţară sa, unde a dat nişte chefuri cu căpeteniile dacice. Pe fondul consumului de vin le-a povestit că nu vor muri ci vor merge într-un loc în care vor trăi fericiţi întru eternitate. Ca să fie mai convingător şi-a săpat un adăpost subteran în care s-a ascuns timp de trei ani fără să spună nimănui nimic. Dacii l-au crezut mort şi l-au jelit. În al patrulea an, după ce i s-au terminat mâncarea şi vinul, după ce s-a plictisit de aceleaşi papirusuri cu femei dezbăcate, a ieşit de acolo. Văzându-l, dacii s-au minunat şi l-au crezut pe cuvânt. Nu-i de mirare că i-a creştinat Sf. Andrei. Erau oameni simpli şi cam naivi. Le plăcea să bea vin, deci treaba cu trupul şi sângele a mers la fix.
Dacă mai vine vreun individ cu vin şi cu texte din astea mai bine aşteptaţi până a doua zi. Mai gândiţi-vă dacă are sens să verificaţi o asemenea afirmaţie.
Cu ceva timp în urmă, Andrei Doboş işi lansa un volum de poezii. Stăteam la un ceai în oraş, când mi-am amintit întâmplator de lansare. Verific ceasul; cam târziu, începuse deja de aproape o oră. Mi-am terminat repede infuzia de Mate şi am pornit grăbit spre librărie. Pe când ajungeam, lumea pleca, însă nu mersesem ca să socializez, ci ca să văd ce-a scris omul care mi-a ocupat cândva bancheta din spate a maşinii. Am solicitat să văd deîndată cartea, iar după ce am citit câteva rânduri am şi cumpărat-o pe loc. Inevitabil. Părea o carte bună şi nu costa mult. Astăzi am ispravit lectura ei – a fost peste aşteptări. Andrei este mereu conştient de starea vremii şi foarte atent la detalii.
Pe vremea când citeam Dilema, respectiv înainte ca respectiva publicaţie să fie monopolizată de dreapta intelectuală conservatoare şi inţesată cu texte ce fac apologia bisericii, una dintre rubricile mele favorite era Scrisori din New Orleans, semnată de Andrei Codrescu, în traducerea Ioanei Avădani.
Alaltăieri am descoperit în raftul de promoţii al unei librării, o carte intitulată Wakefield, apărută la editura Polirom, semnată de acelaşi autor, în traducerea aceleiaşi traducătoare. La început am ezitat s-o cumpăr, deşi era la preţ redus; descrierea de pe verso şi textul citit aleator nu m-au convins. Însă am dat la un moment dat peste o frază ce implica un colonel KGB-ul, confiscarea unor benzi cu Rolling Stones – muzică ce avea să răsune a doua zi din apartamentul cui? Aţi ghicit, al colonelului KGB. Exact impulsul de care aveam nevoie ca să cumpăr cartea. Şi bine am făcut, căci este o minunată satiră adusă societăţii americane contemporane, cu conflictele ei interetnice în era globalizării şi a comunicaţiilor electronice, cu personajele ei pestriţe – miliardari corporatişti, iniţiaţi New Age, colecţionari de artă şi ecologişti militanţi. Eroul cărţi, un anume Wakefield, duce o viaţă liniştită în bârlogul său ticsit cu cărţi. Într-o zi primeşte o vizită inoportună – nimeni altul decât Diavolul îi calcă pragul uşii. Cei doi încheie un pact la un pahar de scotch. Wakefield are un an să-şi schimbe viaţa.